Raportul privind concentrarea si pluralismul mijloacelor de informare in masa in Uniunea Europeana

Raportul analizeaza posibilele efecte negative ale mass-media asupra pluralismului si diversitatii culturale. Raportul spune ca mijloacele de informare in masa raman un instrument ideologic si politic cu o influenta considerabila, care nu ar trebui sa fie luate in considerare in termeni strict economici.

Concentrarea fara restrictii a proprietatii ar putea pune in pericol pluralismul si diversitatea culturala, care nu mai pot fi garantate in mod automat de concurenta pietei libere. Un alt risc ar fi lipsa de garantii sociale si legale pentru ziaristi si editori, care de multe ori sunt platiti foarte prost.Blogurile reprezinta un mijloc de exprimare folosit din ce in ce mai mult de profesionistii din mijloacele de informare in masa, precum si de persoane private, iar statutul autorilor si editorilor, inclusiv cel juridic, nu este nici stabilit, nici indicat in mod clar cititorilor acestora, se mai arata in raportul Mikko.

Acest lucru cauzeaza incertitudini referitor la impartialitate, fiabilitate, protejarea surselor, aplicabilitatea codurilor de etica si stabilirea responsabilitatii in caz de litigiu. De aceea raportul cere etichetarea acestei forme de expresie si clarificarea statutului autorilor.

Autoritatile au oficiat prima casatorie intre persoane de acelasi sex

Autoritatile din California au oficiat, luni seara, pentru prima oara in istoria statului american, casatorii intre persoane de acelasi sex.

Zeci de cupluri au stat la coada ca sa spun "da" in fata judecatorului de pace. Ceremoniile au avut loc la putin timp dupa intrarea in vigoare a deciziei Curtii Supreme de Justitiei care a hotarat acum cateva saptamani ca interdictia acestor casatorii este neconstitutionala.

Primele care au primit certificatele de casatorie au fost doua cupluri de femei care militeaza de mai multi ani pentru legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex.

News Report

Decizia ICCJ privind sporul de 50 %

In Monitorul Oficial, partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 21 din 10 martie 2008.

Prin decizia mentionata, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata.

Astfel, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar, si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.


ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 21din 10 martie 2008

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 444 din 13/06/2008

Dosar nr. 5/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 91 de judecători din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, reglementat pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu mai poate să fie pretins şi nici acordat deoarece a încetat să existe după data de 1 octombrie 2000, când a intrat în vigoare abrogarea expresă a acestui articol de lege, dispusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, în raport cu prevederile de abrogare a acestor dispoziţii prin art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Astfel, unele instanţe de judecată au respins cererile formulate de magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, prin care au solicitat să li se acorde sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, motivând că prin dispoziţiile art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 au fost abrogate expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementau acest drept.
S-a relevat, în sprijinul acestui punct de vedere, că dispoziţiile din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea anumitor sporuri la drepturile salariale nu au caracter de lege organică, ele putând fi modificate, anulate sau suspendate prin legi ordinare şi, implicit, pe calea ordonanţelor simple adoptate de Guvern, în baza unei legi speciale de abilitare, cum este Legea nr. 125/2000, prin care Guvernului României i s-a dat împuternicire să modifice şi să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul admiterii unor asemenea acţiuni, formulate de magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate, dispunând plata drepturilor salariale solicitate, care reprezintă spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% raportat la salariul de bază brut lunar.
În motivarea acestui punct de vedere s-au invocat dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat că aceste dispoziţii, făcând parte dintr-o lege organică, îşi produc în continuare efectul, deoarece nu putea fi abrogate prin art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, câtă vreme pe calea unei ordonanţe simple a Guvernului, act normativ de rang inferior unei legi, nu poate fi infirmată o prevedere reglementată într-o lege organică adoptată de Parlamentul României. S-a subliniat, în acest sens, că abrogarea legii menţionate printr-o ordonanţă simplă a Guvernului, contravenind normelor constituţionale şi Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu poate să îşi producă efectele.
În fine, s-a considerat că neaplicabilitatea menţionatei dispoziţii de abrogare este impusă şi de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale întrucât o atare măsură, adoptată prin ordonanţă, nu este proporţională cu situaţia care a determinat reglementarea dreptului vizat, ea aducând atingere însăşi existenţei acelui drept, fără ca aceasta să fie justificată de o cauză de utilitate publică.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat şi pentru că menţinerea lui este impusă de condiţiile concrete în care magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate îşi desfăşoară activitatea, caracterizate prin risc şi suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată şi completată, a fost efectiv plătit magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate, fiind evidenţiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanţă a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuţiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţie, adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuţia adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanţe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele şi în condiţiile prevăzute în acea lege [art. 108 alin. (3) din Constituţie]. Dar asemenea ordonanţe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu şi al legilor organice.
Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, aşa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice şi să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 şi 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia şi redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii legislative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, şi, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, care trebuie să îşi înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parţială a unui act normativ reprezintă instituţii juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice şi să completeze, iar nu să şi abroge Legea nr. 50/1996, nici total şi nici parţial.
Mai este de reţinut că la momentul emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare şi Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor-asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231 că pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică judecătorii şi magistraţii-asistenţi beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuşi, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 au fost depăşite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituţia României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistraţii beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanţei, de indemnizaţii pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcţii de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speţă art. I pct. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată şi completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată şi completată, lege organică.
Neconstituţionalitatea abrogării dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, şi ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată şi completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.
Curtea Constituţională are însă în competenţă numai controlul de constituţionalitate al dispoziţiilor din legile şi ordonanţele în vigoare, iar verificarea constituţionalităţii şi soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituţie, instanţelor judecătoreşti.
Or, art. I pct. 42 şi art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituţionale, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, şi îşi încetează efectele.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele judecătoreşti pot să se pronunţe asupra regularităţii actului de abrogare şi a aplicabilităţii în continuare a normei abrogate în condiţiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicţie în recursul cu a cărui soluţionare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conţinute în art. I pct. 42 şi în art. IX alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanţele de judecată să considere rămase în vigoare dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parţială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, şi, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată şi completată, să se producă şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reţinute, rezultă fără echivoc faptul că au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs şi produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispoziţiile respective nu şi-au încetat aplicabilitatea, deoarece, aşa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 au fost depăşite limitele şi condiţiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţia României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanţei [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 a Constituţiei României].
Efectul imediat al supravieţuirii normei în discuţie rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi ale art. 231 din Legea nr. 56/1996 se cuvin şi în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, aşa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistraţi şi personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluţii contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situaţii de discriminare în cadrul aceloraşi categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 şi ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condiţiile în care sporul în discuţie a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce priveşte condiţiile şi specificul activităţii desfăşurate.
Cât priveşte noţiunea de "discriminare", avem în vedere practica în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a reţinut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferenţa de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situaţii analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă şi rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franţei, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, § 59).
A accepta teza propusă de procurorul general prin recursul în interesul legii, în sensul neacordării acestui spor, în mod inevitabil ar duce la situaţia în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate care beneficiază de sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, pe de altă parte, magistraţi şi personal auxiliar de specialitate cărora, deşi desfăşoară aceeaşi activitate şi în aceleaşi condiţii, nu li s-ar recunoaşte acest drept.
Or, este evident că interpretarea diferenţiată a normelor incidente cu privire la aceleaşi categorii socioprofesionale, cu atât mai mult cu cât nu se constată existenţa unei justificări legitime, obiective şi rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se constata că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 trebuie interpretate şi aplicate în sensul că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, şi după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,Victoria Maftei

Niciodată nu e prea târziu

Guvernul a aprobat Ordonanta de urgenta privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei.Actul normativ a fost elaborat avand in vedere:

1. solutionarea dificultatilor intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sistemul justitiei;


2. necesitatea asigurarii unui cadru unitar privind administrarea fondurilor in domeniul justitiei;


3. imperativul identificarii de noi resurse financiare in vederea imbunatatirii capacitatii administrative a instantelor si parchetelor.

Actul normativ creeaza premisele stabilirii unei proceduri care sa permita esalonarea, pe o perioada de 18 luni, a platilor rezultate din titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta. Ordonatorii principali de credite din sistemul justitiei si ministrul economiei si finantelor sunt abilitati sa stabileasca aceasta procedura, prin ordin comun, in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a ordonantei de urgenta.



Pentru crearea unei practici unitare in domeniu, competenta de solutionare in prima instanta a cererilor in materie salariala formulate de personalul din sistemul justitiei va apartine curtilor de apel, recursurile impotriva hotararilor pronuntate de acestea fiind solutionate de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceste prevederi se aplica si in cazul proceselor aflate in curs de judecata.



Ordonanta stabileste, de asemenea, si unele surse financiare suplimentare pentru imbunatatirea capacitatii administrative a instantelor si parchetelor, precum si pentru asigurarea in cele mai bune conditii a pregatirii profesionale continue a personalului din sistemul justitiei: taxele judiciare si de timbru, precum si impozitele incasate din onorariile avocatilor, ale notarilor publici si ale executorilor judecatoresti.



O parte importanta din aceste sume (50%) va fi folosita, totodata, pentru dezvoltarea sistemului de ajutor public judiciar (reglementat de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008), precum si pentru acordarea in conditii financiare optime a asistentei juridice in cauzele penale. Pe langa aceasta destinatie, sumele provenind din incasarea taxelor de timbru, precum si impozitele incasate din onorariile avocatilor, ale notarilor publici si ale executorilor judecatoresti vor fi utilizate de Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru cheltuieli de investitii si cheltuieli curente, precum si pentru asigurarea in cele mai bune conditii, prin intermediul Institutului National al Magistraturii si al Scolii Nationale de Grefieri, a pregatirii profesionale a personalului din sistemul justitiei.

Amânarea amânării....

Desi trebuia sa intre in vigoare de la 1 septembrie 2008, Guvernul a decis amanarea cu un an, pana la 1 septembrie 2009, a termenului de intrare in vigoare a noului Cod Penal (din 2004 - Legea 301), precum si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.


PS Oare o fi aşa greu ?

Se întâmplă şi la ei

These are from a book called Disorder in the American Courts, and are things people actually said in court, word for word, taken down and now published by court reporters who had the torment of staying calm while these exchanges were actually taking place.

ATTORNEY: Are you sexually active?
WITNESS: No, I just lie there.

ATTORNEY: Now doctor, isn’t it true that when a person dies in his sleep, he doesn’t know about it until the next morning?
WITNESS: Did you actually pass the bar exam?

ATTORNEY: The youngest son, the twenty-one-year-old, how old is he?
WITNESS: Uh, he’s twenty-one.

ATTORNEY: Were you present when your picture was taken?
WITNESS: Are you shitt’in me?

ATTORNEY: She had three children, right?
WITNESS: Yes.
ATTORNEY: How many were boys?
WITNESS: None.
ATTORNEY: Were there any girls?
WITNESS: Are you kidding? Your Honor, I think I need a different attorney. Can I get a new attorney?

ATTORNEY: How was your first marriage terminated?
WITNESS: By death.
ATTORNEY: And by whose death was it terminated?
WITNESS: Now, whose death do you suppose terminated it?

ATTORNEY: Can you describe the individual?
WITNESS: He was about medium height and had a beard.
ATTORNEY: Was this a male or a female?
WITNESS: Guess.

ATTORNEY: Is your appearance here this morning pursuant to a deposition notice which I sent to your attorney?
WITNESS: No, this is how I dress when I go to work.

ATTORNEY: Doctor, how many of your autopsies have you performed on dead people?WITNESS: All my autopsies are performed on dead people. Would you like to rephrase that?

ATTORNEY: ALL your responses MUST be oral, OK? What school did you go to?
WITNESS: Oral.

ATTORNEY: Do you recall the time that you examined the body?
WITNESS: The autopsy started around 8:30 p.m.
ATTORNEY: And Mr. Denton was dead at the time?
WITNESS: No, he was sitting on the table, wondering why I was doing an autopsy on him!

ATTORNEY: Are you qualified to give a urine sample?
WITNESS: Huh….are you qualified to ask that question?

Si la sfarsit… cea mai buna!

ATTORNEY: Doctor, before you performed the autopsy, did you check for a pulse?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for blood pressure?
WITNESS: No.
ATTORNEY: Did you check for breathing?
WITNESS: No.
ATTORNEY: So, then it is possible that the patient was alive when you began the autopsy?WITNESS: No.
ATTORNEY: How can you be so sure, Doctor?
WITNESS: Because his brain was sitting on my desk in a jar.
ATTORNEY: I see, but could the patient have still been alive, nevertheless?
WITNESS: Yes, it is possible that he could have been alive and practicing law.

MAGISTRATURA DEMOCRATICA SUL CD. PACCHETTO SICUREZZA sau viitorul e asigurat....

Il composito pacchetto sicurezza (che contiene in sè previsioni di Immediata attuazione che saranno varate con decreto legge e proposte rimesse alnormale iter parlamentare) riunisce in sè misure opportune, dirette a rendere più incisive le sanzioni per condotte pericolose, asociali o lesive deiguidatori di automezzi ed ad accelerare alcuni tipi di processi, e misure criticabili destinate a divenire fonte di ingiustificate disuguaglianze e di drammi sociali ed a produrre effetti indesiderati e nocivi.

Illustri giuristi (Onida, Rodotà) ci avvertono ad esempio del grave strappo costituzionale contenuto nelle proposte governative in materia di lotta all'immigrazione clandestina, in particolare quella contenuta nel disegno di legge, all'articolo 9, che introduce il reato di "ingresso illegale nelterritorio dello Stato" e quella invece inserita nel decreto legge - epertanto di imminente efficacia - che concerne la previsione di una specifica circostanza aggravante, destinata ad operare qualora il fatto sia commesso "da soggetto che si trovi illegalmente nel territorio nazionale".

Sono proposte che vanno apertamente ad infrangere il principio di eguaglianza, e pongono in essere evidenti discriminazioni in ragione dell'origine nazionale e della "condizione" personale del singolo.Vanno a criminalizzare condotte che in sè non ledono diritti primari, e in definitiva la condizione soggettiva della persona, che anzi viene individuata come una ragione per una risposta punitiva più severa e rigorosa rispetto a quella che sarebbe stata nei confronti del cittadino italiano o dello straniero legittimamente presente sul territorio nazionale (comportando in concreto una disparità di trattamento in caso, ad esempio, di reato in concorso).Eppure, già la Corte Costituzionale aveva avvertito il legislatore dell'incompatibilità con i valori constituzionali di misure che prescindano da una accertata o presunta pericolosità dei soggetti responsabili",introducendo sanzioni penali "tali da rendere problematica la verifica dicompatibilità con i principi di eguaglianza e proporzionalià" (sent.22/07).

L'adozione di tali misure, dobbiamo rimarcarlo, non creerà più sicurezza, ma solo più illegalità, oltre che più diseguaglianza; non fermerà i flussi di immigrazione clandestina, perchè non si mette a confronto la propria sopravvivenza con la minaccia dell'applicazione di un'aggravante, ma alimenterà l'equazione diffusa per cui straniero vuol dire pericolo; non genererà maggior ordine nelle città, ma finirà per scacciare dalle abitazioni regolari gli stranieri senza permesso (a questo mira la confisca nei confronti di chi cede loro a titolo oneroso un immobile) relegandoli fatalmente nei campi abusivi; favorirà lo sfruttamento del lavoro nero, mentre al Paese, ed al suo sistema previdenziale, servono più regolarità e maggior contribuzione per sostenere il peso finanziario delle pensioni.

Il processo penale è strumento costoso e sofisticato, a cui un legislatoreoculato dovrebbe saper far ricorso in termini bilanciati e ponderati, valutando sempre che la sua ineffettività comporta una ricaduta ulteriore, anche in termini di sfiducia nella possibilità delle istituzioni di dare al cittadino la sicurezza a cui legittimamente ambisce.Di queste elementari considerazioni non ci si vuole fare carico, rischiando di alimentare pulsioni pericolose e spinte xenofobe, che hanno già le loro ricadute sull'ordine pubblico e sulla convivenza civile di questo paese: ed i roghi dei campi nomadi a Napoli ne sono un primo, drammatico esempio.Il compito della giurisdizione diviene di questi tempi ancora più difficile,ma ineludibile: primo fra tutti, quello di mantenere vivi i principi dellaCostituzione e delle Carte sovranazionali, attraverso l'attivazione deicanali di controllo di legittimità.

Torino, 22.5.2008

La segretaria nazionale
Rita Sanlorenzo

Drepturi recunoscute

Pozitia Ministerului Justitiei in problema drepturilor de natura salariala recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile:

1. Ministerul Justitiei considera ca asigurarea unei salarizari adecvate importantei sociale a activitatii magistratilor si a altor categorii de personal din sistemul justitiei este o conditie pentru independenta reala a magistratilor si eficienta sistemului judiciar. Salarizarea adecvata trebuie sa atraga o performanta corespunzatoare a intregului sistem judiciar si trebuie evaluata in raport de contributia acestuia la bunul mers al societatii.

2. Dupa anul 2000, cand a fost introdus un nou mecanism de calcul al remuneratiei magistratilor si a altor categorii de personal din sistemul justitiei, s-a intervenit asupra acestuia sectorial prin acte normative succesive.

3. Instantele au fost sesizate cu mai multe tipuri de cereri pentru recunoasterea unor drepturi salariale in care au fost invocate printre altele: prima de concediu, sporul “anticoruptie”, sporul pentru vechime in munca, coeficienti de multiplicare diferiti pentru procurorii DNA si DIICOT, coeficienti de multiplicare pentru grefieri, sporul de “specializare”, plata cresterilor salariale acordate in anul 2007 personalului din sistemul bugetar, diferente salariale intre functionarii publici din cadrul instantelor, sporul de periculozitate, sporul de confidentialitate de pana la 15% sau 30%, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, tichetele de masa, sporul de fidelitate, stimulente.

4. Cererile au fost solutionate, in marea lor majoritate, cu hotarari judecatoresti favorabile reclamantilor judecatori, procurori, personal asimilat acestora, asistenti judiciari, personal auxiliar, functionari publici din sistemul justitiei.

5. Ministerul Justitiei respecta si va respecta intotdeauna hotararile judecatoresti definitive si irevocabile si considera ca drepturile creditorilor recunoscute prin astfel de hotarari trebuie satisfacute intocmai. In acelasi timp, Ministerul Justitiei reitereaza faptul ca disciplina bugetara stabilita prin lege trebuie la randul ei unanim respectata.

6. In acest context, Ministerul Justitiei semnaleaza faptul ca amplificarea numarului hotararilor judecatoresti care constata si recunosc drepturi salariale, precum si a cuantumului total al valorii acestora, este un fenomen care a fost initiat in urma cu mai multi ani si care, nerezolvat la timp, a ajuns in prezent sa puna probleme privind executia bugetara.

7. Pentru motivele expuse mai sus, Ministerul Justitiei a trecut la elaborarea unui set de masuri cuprinse in doua acte normative, unul privind masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei si altul privind salarizarea in sistemul justitiei.

8. Primul act normativ va cuprinde in principiu esalonarea platii drepturilor salariale acordate prin titluri executorii emise anterior adoptarii acestuia, astfel incat satisfacerea acestor drepturi sa poata fi tehnic integrata in executia bugetului de stat. Gravitatea situatiei create si impactul financiar al acesteia asupra bugetului de stat reclama cu necesitate adoptarea de urgenta a acestei solutii.

9. Cel de-al doilea act normativ, privind salarizarea in sistemul justitiei, a fost elaborat intr-o prima forma de catre un Grup de Lucru compus dintr-un secretar de stat la Ministerul Justitiei, doi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, reprezentanti ai Ministerului Public, alti experti ai Ministerului Justitiei. Aceasta prima forma urmeaza sa fie in continuare evaluata la nivelul expertilor Ministerului Justitiei si al Grupului de Lucru, pentru eventuale ajustari, dupa care urmeaza sa fie afisata pe site-ul ministerului si transmisa catre Ministerul Economiei si Finantelor. Importanta acestui demers impune un calendar adecvat pentru analizarea, dezbaterea si finalizarea proiectului. Acest calendar poate fi anticipat dupa momentul afisarii acestuia pe site-ul Ministerului Justitiei.

10. Ministerul Justitiei isi reafirma deschiderea pentru dialogul interinstitutional in rezolvarea problemelor din justitie, precum si intelegerea pentru nevoia asigurarii unei salarizari adecvate a magistratilor si a altor categorii de personal din sistemul justitiei, simultan cu optiunea ferma pentru respectarea disciplinei bugetare, a actelor normative incidente si a hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile.

Ministrul Justitiei

Catalin Predoiu

Romania and Bulgaria must act now to end the corruption at its heart

Romania trebuie sa dovedeasca, luna viitoare, Comisiei Europene ca face unele progrese in combaterea coruptiei, fenomen care a persistat in politica si viata publica a tarii, noteaza cotidianul britanic "The Times", in editia de joi. Dificila sarcina de a convinge Bruxelles-ul ii revine noului ministru al Justitiei, Catalin Marian Predoiu, care se confrunta insa cu scepticismul, frustrarea si chiar nemultumirea profunda a executivului UE.
Desi, potrivit lui Predoiu, Romania a facut progrese in trei din cele patru criterii stabilite de CE, publicatia britanica se arata destul de rezervata in a le aprecia, si subliniaza, in finalul articolului, ca Romania nu a reusit sa judece oficiali de rang inalt, ceea ce reprezinta un al patrulea criteriu al Comisiei Europene. Iar un progres pe acest ultim front, noteaza "The Times", este probabil singura cale de a satisface numarul crescand de critici la adresa Romaniei.
De la aderarea Romaniei si Bulgariei la UE, in ianuarie 2007, rapoartele Comisiei Europene au relevat in mod alarmant ca cele doua tari, admise inainte de a fi cu adevarat pregatite, si-au pierdut stimulentul de a se perfectiona, iar in ceea ce priveste coruptia, standardele lor sunt inacceptabile, aminteste "The Times". Unii oficiali spun ca daca raportul din iulie este rau, ar putea urma sanctiuni.

Sursa - ZIUA

Din nou despre separaţia puterilor

Consiliul Superior al Magistraturii dezavuează comportamentul acelor membri ai birourilor electorale, care printr-un limbaj neadecvat exercită presiuni asupra unor judecători în derularea procedurilor electorale.
Consiliul Superior al Magistraturii a fost sesizat de către un magistrat referitor la comportamentul unor reprezentanţi ai unor partide, membri ai Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană, inclusiv cu privire la greutăţile întâmpinate în aplicarea hotărârilor date de Biroul Electoral Central de interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 67/2004.
Potrivit legii, în realizarea atribuţiilor ce revin birourilor electorale, membrii acestora exercită o funcţie ce implică autoritatea de stat, iar exercitarea corectă şi imparţială a acestei funcţii este obligatorie.
Astfel de manifestări pot genera refuzul magistraţilor de a participa la turul doi de scrutin.
Reiterăm, şi de această dată, solicitarea adresată de către Consiliul Superior al Magistraturii puterii legislative ca magistraţii să nu fie implicaţi în birourile şi oficiile electorale, deoarece se încalcă principiul imparţialităţii justiţiei, independenţei judecătorilor şi separaţiei puterilor în stat.
Potrivit Constituţiei, funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Judecător Lidia BĂRBULESCU
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii