Palatul de Justiţie din Bucureşti (III)

Evoluţia clădirii

 Între anii 1936 – 1940, când în București au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, precum și amenajarea lacurilor de pe Colentina, s-a procedat și la acoperirea Dâmboviţei cu un planșeu de beton în zona Palatului de Justiție, de la Piața Senatului (în prezent Piața Națiunile Unite) până la Piața 8 Iunie (în prezent Unirii) inclusiv, Splaiul.

Acest planșeu (foto sus) a fost înlăturat cu ocazia lucrării de "Amenajarea Râului Dâmbovița în Municipiul București", aprobată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 242 din 1987. În 1946 clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956 au fost efectuate reparații capitale, deoarece exista intenția de a transforma clădirea într-un palat al culturii. Cutremurele, dar și terenul fragil pe care a fost construită clădirea, au necesitat încă de la început consolidări repetate. În perioada 1979 - 1981, au fost executate lucrări parțiale de consolidare, de slabă calitate, mai ales în „Sala pașilor pierduți". Cutremurul din 1986 a sporit degradarea clădirii, în special structura de rezistență, luându-se decizia interzicerii accesului publicului în „Sala pașilor pierduți".

La acea vreme, Ceauşescu a vrut un Palat al Justiției la Văcărești, scop în care a fost demolată mânăstirea (foto sus, pe vremea când era închisoare) în urma "indicațiilor" lui. În 1999 a fost luată decizia consolidării și restaurării palatului de pe chei, tribunalul vechi cum l-am cunoscut în facultate. Pentru a se strânge o parte din banii necesari lucrărilor, a fost constituit la Ministerul Justiției un fond, care se alimenta prin virarea unei cote de maximum 30% din veniturile realizate din taxele judiciare de timbru.
va urma

Ce e lovitura de stat şi ce vrea ea

În cartea sa Coup d'État: A Practical Handbook (Lovitura de stat: un manual practic), Edward Luttwak spune: O lovitură de stat se realizează prin infiltrarea unui segment mic, dar de importanță extremă, a aparatului de stat, care apoi este folosit pentru a prelua controlul de la guvern și a-l îndepărta de la putere. Prin urmare, folosirea puterii militare reprezintă un element definitoriu al loviturii de stat.
Dacă este vorba de încercarea unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic sau o ordine statală, se folosește preponderent termenul de puci. Şi dacă tot nu vă lămuriţi, citiţi şi Tehnica loviturii de stat de Curzio Malaparte

Astfel, îi rog pe cei care bat câmpii pe tema asta să bată mai bine covoare pentru a se defrusta

Palatul de Justiţie din Bucureşti (II)

Cu ocazia inaugurării, regele Carol I a subliniat semnificația specială pe care o avea înălțarea palatului. Majestatea Sa a spus:„Pus-am acum cinci ani, aproape de-odată, temelia a două însemnate lucrări; mai tot în același timp Ne-a fost dat să le punem piatra cea din urmă: una de un interes european, podul peste Dunăre, care a desvelit în ochii lumii marele nostru avânt economic; cea de a doua, acest frumos palat, dovadă a dorinței nostre de a da justiției un locaș demn de înaltă ei menire”. Arhitectură şi construcţie

 Exteriorul clădirii are influenţe urbane, iar corpul central este construit într-un stil al Renaşterii franceze. Costul total al realizării edificiului a ajuns la suma de 7.500.000 lei. Execuţia lucrărilor a fost asigurată de firma inginerului Nicolae Cuţarida. În interiorul palatului există o Sală a paşilor pierduţi, numită şi Sala orologiului, în acest spaţiu fiind montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”.
Deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul, sculptate de Carol Storck, Frederic Storck, Wladimir Hegel și George Vasilescu

Având în plan forma unui patrulater neregulat , Palatul de Justiţie are dimensiuni ce depăşesc 130 – 140 m în sens longitudinal şi 70 – 90 m în sens transversal .Datorită regimului de înălţime diferenţiat – în funcţie de numărul de niveluri şi de înălţimea acestora – ansamblul se împarte în 3 zone. Zona centrală cuprinde sala de aşteptare a justiţiabililor ( sau Sala Paşilor Pierduţi ) , are un parter foarte înalt de cca. 16.00 m cu o galerie de circulaţie perimetrală la nivelul etajului ( cota +8.00 )

În afara subsolului general funcţional , există şi un subsol tehnic parţial , cu o înălţime de 1.50 – 2.00 m.Structura este realizată din pereţi portanţi din zidărie de cărămidă cu planşee cu grinzi metalice sau din lemn , dar mai ales din beton armat. Acoperişul este realizat din şarpantă din lemn ecarisat cu învelitoare din tablă . La Sala Paşilor Pierduţi, structura este realizată din pereţi perimetrali din zidărie de cărămidă şi din pilaştri din acelaşi material , având acoperişul realizat din ferme metalice . Sistemul de fundare este unul neaşteptat pentru epoca în care s-a construit, fiind din beton simplu . Mulţi specialişti au estimat , pe baza similitudinii cu alte clădiri din aceeaşi zonă şi epocă , că sistemul de fundare ar fi de tip piloţi din lemn, ceea ce nu e adevărat . De altfel într-una din secţiunile elaborate în cadrul proiectului iniţial de arhitectul Ballu în anul 1885 sunt surprinse fundaţii masive din beton , duse până la adâncime de cca.5.00 m. Nivelul apei subterane este în prezent la cota – 4.10 m faţă de nivelul minim al terenului din curţile interioare, deci se constată că a crescut faţă de cel de la data execuţiei , astfel că în prezent fundaţiile existente sunt parţial în apă .
 Sursa : Consolidarea Palatului de Justiţie din Bucureşti –proiect întocmit de profesori din cadrul UTCB 

va urma

85 de ani de la moartea Regelui Ferdinand

Majestatea Sa Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, s-a născut la 24 august 1865 la Sigmaringen, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei.şi a trecut la cele veşnice acum 85 de ani, la 20 iulie 1927. La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, care "era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine". - Nicolae Iorga in "Istoria Romanilor".
Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un "necunoscut", Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie "Intregitorul", fie "Lealul" pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale.

Ferdinand  a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Leipzig si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.

Dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta, relatie intrerupta prin interventia Consiliului de Ministrii, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei Regale nu se poate casatori decat cu Pricncipese de origine straina, Ferdinand s-a insurat, pe data de 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regala a Angliei. Impreuna au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmand sa devina rege.

Frumusetea fizica cu care Ferdinand fusese din plin inzestrat, avea sa fie de foarte scurta durata. In 1897, Principele s-a imbolnavit de febra tifoida, scapand cu viata ca printr-o minune. "Din ruina fizica a lui Ferdinand, nu supravietui decat doar neasemuita frumusete a mainilor sale" scrie Sterie Diamandi in cartea sa "Galeria oamenilor politici".

In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi "un bun roman".

In timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada in care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, in 1917, murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Desi familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborandu-se steagul de doliu, Ferdinand nu si-a pierdut sperantele. Astfel, el a refuzat sa ratifice pacea separata intre Puterile Centrale si Romania. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub arcul de triumf, intampiant fiind de populatia entuziasta. (foto aici)

Regele Ferdinand nu a fost insa scutit necazuri. Fiul sau cel mai mare, mostenitorul tronului, traia o viata scandaloasa si, incalcand ordinea monarhica, s-a casatorit clandestin la Odessa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat insa casatoria, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru "a o uita" pe Ioana Lambrino. Pe 10 mai 1921, Carol s-a casatorit la Atena cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei.

In 1921, Ferdinand va avea bucuria sa traiasca nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei.(foto mai jos)

Cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa reuseasca, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul, fugind la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In cele din urma, cu inima tulburata, Regele il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.

Dupa o domnie ilustra de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia, la numai 62 de ani, in umra unei lungi suferinte, pricinuite de un cancer de colon. In timpul vietii sale, Regele a vazut faurindu-se Romania Mare, a infaptuit reforma agrara, impartind pamant taranilor, capatand pentru aceasta si numele de "Rege al Taranilor", a promulgat Constitutia din 1923, lege fundamentala liberala si democratica. A fost inmormantat la Curtea de Arges, alaturi de unchiul sau, Regele Carol I, si Regina Elisabeta, pe lespedea sa de mormant stand scris:

"Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, nascut la 24 august 1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare, infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor"

Recomand cartea de mai jos

 

Palatul de Justiţie din Bucureşti (I)

Întemeierea
Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890–1895 după planurile arhitecţilor Albert Ballu ( arhitect care a conceput Palatul de Justiţie din Charleroi, Belgia) și Ion Mincu, care a condus lucrările de construcţie şi a desenat și schiţele decoraţiunilor interioare. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă, la 7 octombrie 1890, de regele Carol I al României (care purta un șorț alb cu ciucuri de aur) care a şi semnat actul întemeierii, l-a pecetluit cu pecetea regală şi l-a depus în fundaţie, zidind prima cărămidă.Palatul a fost ridicat pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa Curtea judecătorească. În imagine, George Washington punând piatra de temelie a capitalei SUA.

 În lucrarea Bucureştii de  altădată(1871-1884),Constantin Bacalbaşa scrie "În fundul unei mari curţii se afla casa, dărâmată acum, care era pensionatul.. În dreapta, era pensionatul de fete Gachstater, fost Manallotti, în stânga, Curtea de Apel.. Toate acestea au dispărut pentru a face loc Palatului de Justiție şi stradei din dosul său...Inițial, Calea Rahovei se numea Podul Calicilor,cu trimitere către mahalaua Calicilor.Podul Calicilor este menționat încă din secolul XVII,, ca fiind unul din cele 5 drumuri pavate cu trunchiuri de stejar.. După Războiul de Independență, Podul Calicilor a fost redenumit Calea Rahovei ca și multe alte străzi din București.. Trecând prin stânga Palatului de Justiție, pășim pe o stradă plină de încărcătură istorică... Din păcate suferă,fiind vitregită de animația negustorească de la început de secol XX...Acum, tot ce se mai păstrează este Biserica Domnița Bălaşa”.

Curtea Judecatoreasca si Podul Calicilor (foto: L. Angerer, 1856)

Inaugurarea Palatului

A avut loc la 4/15 octombrie 1895, întocmindu-se un pergament, prin care Majestatea Sa lăsa palatul „corpurilor judecătorești din Capitală, ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, unul zidit în Palat, cel de-al doilea  depus la arhive , iar cel de-al treilea este păstrat de Ministerul Justiției.Cu ocazia inaugurării palatului de Justiție a fost emisă Medalia inaugurării Palatului de Justiție din București, concepută de Louis Stelmans. Pentru amănunte click AICI

 Va urma

Facultatea de Drept

Palatul Facultătii de Drept “acest locaş închinat culturii juridice şi statornicirii spiritului de dreptate s-a clădit între anii 1934-1936 prin sârguinţa profesorilor şi prin contribuţia şi jertfele tineretului studios al Facultăţii de Drept”, după planurile arhitectului Petre Antonescu.

Beneficiind de suportul regelui Carol al II-lea, decanul Nicolae Basilescu a organizat o campanie de strangere de fonduri, iar constructia avea sa devina unul dintre cele mai reusite imobile art-deco din capitala. Pe fatada cladirii se pot vedea mai multe reliefuri realizate de sculptorul Mac Constantinescu, ale căror subiecte sunt: pe stânga „Eliberarea unui sclav în faţa magistraţilor din Forul roman”, pe dreapta „Justinian înconjurat de magistraţi”. Pe ce teren a fost construită clădirea ?

Proprietate a Băncii Comerciale Româno-Italiană, stadionul Romcomit a fost inaugurat în 1923, iar aici s-au jucat primele meciuri în nocturnă din România, la 13 și 14 septembrie 1933, echipa maghiară Ujpest Budapesta jucând cu Rapid și Venus. În cartea "Glasul roţilor de tren", Ioan Chirilă descria rudimentara instalaţie de nocturnă: "Un lucru aş vrea să nu uitaţi: pe Romcomit exista şi o instalaţie de nocturnă. Primitivă şi ea, nici vorbă, dar era. De-a curmezişul terenului erau întinse nouă sau zece fire de sârmă, cu câte 7-8 becuri fiecare, la vreo zece-doisprezece metri înălţime… Partea proastă era că în timpul jocului se mai spărgeau 3-4 becuri, mai ales la degajările portarilor, şi atunci, în pauză, se înălţa o scară de zugrav şi becurile ardeau din nou". Pe această arenă şi-a disputat meciurile echipa Juventus Bucureşti înfiinţată în 1924, în urma fuziunii dintre Romcomit şi Triumf, preşedinte şi fondator fiind italianul Etore Brunelli. În 1925, naționala României a susținut două meciuri pe acest teren1-2 cu Turcia și 6-1 cu Bulgaria.

În 1934 Regele Carol al II-lea decide să demoleze stadionul, pentru a face loc „Cetății Universitare”, iar clubul Juventus primeşte ordinul de evacuare până la data de 12 martie, chiar în anul când promovase în prima divizie. Mai multe AICI

Medicina dux, auxiliumque justitiae

Institutul de Medicină Legală „Dr. Mina Minovici“ este primul institut de medicină legală din Europa. Institutul a fost inaugurat la data de 20 decembrie 1892 de către medicul legist Mina Minovici, în prezența primarului Bucureștiului, Pache Protopopescu, și a ministrului justiției Alexandru Marghiloman. În holul principal, era pusă inscripția: „MEDICINA DUX AUXILIUMQUE JUSTITIAE“ Denumirea inițială, „Morga orașului”, a fost schimbată șase ani mai târziu (1898), clădirea devenind „Institutul medico-legal”. Schimbarea denumirii a fost hotărâtă de către medicul Minovici, în dorința de a iniția o rețea națională de institute specializate în sectorul medicinei legale. Se căuta izolarea serviciilor și a personalului legist de sistemul de sănătate publică și de cel psihiatric. Clădirea institutului a fost construită în anul 1892 şi demolată în septembrie 1985.(foto jos, vedere dinspre str. Negru Vodă) După cum se vede, institutul se afla la intersecţia străzii Căuzași cu Splaiul, pe locul în care se află azi noua clădire a Bibliotecii Naţionale.În depărtare se vede Biserica Dobroteasa. Cartierul Căuzași era locul în care se întîlneau cîteva străzi din vechiul București: strada Căuzași, strada Calea Văcărești, strada Bravilor și strada Labirint, strada Abraham Golfaden, strada Pitagora etc. Mai multe amănunte despre demolarea zonei AICI şi cum arată azi AICI Capela din incinta instituţiei fusese opera a arhitectului Paul Petricu, arhitectul Primăriei Capitalei. Mare parte din inventarul ei s-a pierdut în timpul demolarii: lambriurile si stranele din stejar sculptat, mozaicul de deasupra intrării, pictura din absida altarului şi vitraliile executate în Franţa la începutul secolului al XX-lea.(foto de aici) O întrebare rămâne: cine este arhitectul clădirii vechiului IML ?

11 iunie 1848

La 11 iunie 1848 revoluţia paşoptistă începe şi în Bucureşti. Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, semneaza Proclamaţia de la Islaz, care va deveni şi noua constituţie şi recunoaşte noul guvern, format din Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru afaceri externe, Nicolae Golescu, secretar de stat pentru afaceri interne, Gheorghe Magheru, finanţe, Ion Heliade Rădulescu, culte, Ştefan Golescu, justiţie, Constantin Kretulescu, preşedinte al Consiliului Administrativ, C.A. Rosetti, prefectul Poliţiei Capitalei şi Ioan Odobescu şef al Oştirii.

133 bis

LEGE nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi Textul actului publicat în M.Of. nr. 133 bis/11 iun. 1948 CAP. 1 Obiectul nationalizarii ART. 1 Se nationalizeaza toate bogatiile subsolului care nu se gaseau in proprietatea Statului la data intrarii in vigoare a Constitutiei Republicii Populare Romane, precum si intreprinderile individuale, societatile de orice fel si asociatiunile particulare industriale, bancare, de asigurari, miniere, de transporturi si telecomunicatii, enumerate mai jos, dupa criteriile indicate pentru fiecare categorie: 1. Intreprinderile siderurgice, de metalurgie, neferoase si de laminat, prevazute in lista anexa Nr. I. 2. Toate intreprinderile din domeniul metalurgiei prelucratoare cu peste 100 de salariati. 3. Intreprinderile prelucratoare de metale, santierele navale, intreprinderile producatoare de instrumente de precizie si de material electrotehnic, garajele si atelierele de reparat auto, enumerate in lista anexa Nr. II. 4. Toate intreprinderile care produc, transporta sau distribuie energia electrica, cu exceptia uzinelor apartinand organelor administratiei locale si acelea care apartin intreprinderilor nenationalizate si servesc in cea mai mare parte nevoilor proprii ale acestor uzine. 5. Toate intreprinderile de extractie si prelucrare a minereurilor de fier, aur, argint si alte metale neferoase. 6. Intreprinderile din domeniul industriei carbonifere, precum si carierele prevazute in lista anexa Nr. III. 7. Intreprinderile din domeniul industriei petrolifere si de gaze naturale, enumerate in lista anexa Nr. IV. 8. Toate intreprinderile producatoare de ciment. 9. Intreprinderile producatoare de materiale de constructie si anume: var, materiale ceramice, brute si fine, pietre de constructie, produse din piatra, produse din ciment, materiale pentru izolari termice, carton asfaltat, conform listei anexe Nr. V. 10. Toate intreprinderile producatoare de materiale refractare. 11. Toate intreprinderile producatoare de geamuri. 12. Intreprinderile producatoare de sticla, cristale pentru oglinzi conform listei anexe Nr. VI. 13. Intreprinderile de constructie enumerate in lista anexa Nr. VII. 14. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, cu cel putin un gater mecanic, avand o instalatie de forta de cel putin 50 HP. 15. Toate intreprinderile producatoare de tamplarie de arta si de binale, de unelte de tamplarie, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 50 HP., utilate cu cel putin 5 masini-unelte, cum ar fi: bandseg, abricht, fierastrau circular, frezmasina, masina de grosime, lant, masina, bormasina, strung, nut si feder, sau masini de importanta apropiata. 16. Toate intreprinderile producatoare de placaje, panele, furnire, parchete si frizuri, cu o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP. 17. Toate intreprinderile producatoare de accesorii pentru industria textila, de calapoade si cuie de lemn, cu o forta motrice de cel putin 100 HP. 18. Toate intreprinderile producatoare de creioane, rechizite scolare din lemn, metri de lemn cu o forta motrice de cel putin 30 HP. 19. Toate intreprinderile producatoare de tevi si butoaie, cu o forta motrice de cel putin 20 HP. 20. Toate intreprinderile producatoare de cherestea, carucioare, jucarii, perii si pensule, rulouri si jaluzele, racitoare si alte articole de lemn, enumerate in lista anexa Nr. VIII. 21. Toate intreprinderile producatoare de celuloza, hartie, carton si mucava. 22. Toate intreprinderile de arte grafice, confectiuni din hartie, cartonaje, precum si sectiile arte grafice si cartonaje, apartinand altor intreprinderi, avand cel putin o masina rotativa sau o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP. 23. Toate intreprinderile producatoare de tevi din carton, necesare industriei textile, intreprinderile producatoare de hartie sticlata (emeri) sau de alte articole din hartie, enumerate in lista anexa Nr. IX. 24. Toate filaturile de bumbac. 25. Toate tesatoriile de bumbac, avand cel putin 30 de razboaie. 26. Intreprinderile prelucratoare de bumbac si anume: tesatoriile, intreprinderile de tricotaje, intreprinderile producatoare de ata, intreprinderile producatoare de vata, precum si intreprinderile de egrenat bumbacul, enumerate in lista anexa Nr. X. 27. Toate filaturile de matase. 28. Toate tesatoriile de matase avand cel putin 20 razboaie. 29. Intreprinderile prelucratoare de matase si anume: tesatorii, intreprinderi de tricotaje, impletituri, panglici, ata, ciorapi, enumerate in lista anexa Nr. XI. 30. Vopsitoriile, apreturile si intreprinderile de confectiuni enumerate in lista anexa Nr. XII. 31. Toate filaturile si tesatoriile de lana avand cel putin 150 de fuse sau cel putin 4 razboaie cord. 32. Intreprinderile producatoare de lana si anume: de tricotaje, vata de croitorie, pasla, palarii si articole tehnice, enumerate in lista anexa Nr. XIII. 33. Intreprinderile producatoare de in, canepa si iuta, enumerate in lista anexa Nr. XIV. 34. Toate intreprinderile de textile cu productie diversa avand insa cel putin 30 razboaie. 35. Toate intreprinderile integrate si semiintegrate, din domeniul industriei de pielarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 30 HP. 36. Toate tabacariile avand o instalatie de forta motrice de cel putin 20 HP. 37. Toate intreprinderile de incaltaminte avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP. 38. Intreprinderile prelucratoare de blanuri, producatoare de manusi si alte articole din piele, enumerate in lista anexa Nr. XV. 39. Intreprinderile din industria chimica de baza, conform listei anexa Nr. XVI. 40. Intreprinderile producatoare de articole de cauciuc, cu o forta motrice de cel putin 80 HP. 41. Intreprinderile producatoare si prelucratoare de materiale plastice, cu o forta motrice de cel putin 20 HP. 42. Toate intreprinderile prelucratoare de materiale grase: sapun, stearina, oleina si lumanari, avand o forta motrice de cel putin 50 HP., precum si toate fabricile care produc glicerina. 43. Toate intreprinderile producatoare de lacuri si vopsele, de culori, oxizi metalici, materii colorante, de ultramarin, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 40 HP. 44. Intreprinderile producatoare de panglici pentru masini de scris, hartie carbon, indigo, paste si cerneluri pentru sapirograf si cerneluri in general, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP. 45. Intreprinderile producatoare de negru de fum, carbune vegetal si animal, conform listei anexe Nr. XVII. 46. Intreprinderile producatoare de chimicale pentru industriile textile si tabacarie, avand o instalatie de forta motrice de cel putin 10 HP. 47. Intreprinderile producatoare de oxigen, avand o forta motrice de cel putin 50 HP. 48. Intreprinderile producatoare de produse chimice diverse, enumerate in lista anexa Nr. XVIII. 49. Intreprinderile producatoare de articole de parfumerie si cosmetice, de solventi, esente si uleiuri eterice, precum si laboratoarele farmaceutice, enumerate in lista anexa Nr. XIX. 50. Toate morile sistematice avand cel putin un valt dublu pentru grau sau porumb si o capacitate teoretica de macinis de minimum 1 vag/24 ore de paioase sau de porumb. 51. Toate fabricile de bere cu o capacitate de productie de cel putin 1.000.000 l/an. 52. Toate intreprinderile producatoare de spirt, cu o capacitate de productie de cel putin 100 tone/an. 53. Intreprinderile producatoare de bauturi spirtoase, enumerate in lista anexa Nr. XX. 54. Intreprinderile producatoare de glucoza, dextrina, amidon, drojdie comprimata, enumerate in lista anexa Nr. XXI. 55. Intreprinderile producatoare de ulei, enumerate in lista anexa Nr. XXII. 56. Toate presele mecanice de ulei care apartin proprietarilor de mori ce au fost nationalizate prin efectul prezentei legi, acele care functioneaza impreuna cu o moara nationalizata, indiferent de proprietar, precum si acelea a caror capacitate de productie este de cel putin 500 kg ulei in 24 ore. 57. Toate intreprinderile producatoare de ghiata artificiala si toate depozitele frigorifere. 58. Toate intreprinderile producatoare de zahar. 59. Toate intreprinderile producatoare de produse zaharoase (bomboane, ciocolata, halva, marmelada etc.), cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore. 60. Toate intreprinderile producatoare de conserve de orice fel, care poseda instalatii pentru fabricarea conservelor in cutii de tabla sau borcane de sticla inchise ermetic, toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de cel putin 1 to/8 ore, precum si toate intreprinderile producatoare de afumaturi sau preparate de carne, cu o capacitate de productie de cel putin 500 tone produse/an. 61. Intreprinderile de uscat fructe, enumerate in lista anexa Nr. XXIII. 62. Toate intreprinderile de decorticat cereale (orez, arpacas, fulgi de ovaz), cu o capacitate de productie de cel putin 1,5 to/8 ore. 63. Toate intreprinderile producatoare de paste fainoase. 64. Toate brutariile ce poseda instalatii mecanice pentru framantat aluatul. 65. Toate intreprinderile producatoare de unt, branzeturi si lapte pasteurizat, cu o capacitate de prelucrare zilnica de cel putin 2.000 litri lapte. 66. Toate intreprinderile producatoare de bulion sau marmelada, cu o capacitate de productie de cel putin 1 to/8 ore. 67. Toate abatoarele particulare cu o capacitate de taiere zilnica de cel putin 100 bovine sau 150 porcine. 68. Caile ferate enumerate in lista anexa Nr. XXIV. 69. Toate societatile particulare de exploatare a tramvaielor, daca nu au fost nationalizate odata cu intreprinderile industriale. 70. Intreprinderile exploatatoare de vagoane-cisterne, enumerate in lista anexa Nr. XXV. 71. Toate conductele pentru transportul produselor lichide si gazoase, care nu sunt nationalizate prin efectul prezentei legi, concomitent cu societatile industriale respective. 72. Societatile de navigatie, enumerate in lista anexa Nr. XXVI. 73. Toate vasele fluviale si maritime, enumerate in lista anexa Nr. XXVII, precum si toate vasele sub pavilion romanesc, scufundate in apele teritoriale romanesti sau straine. 74. Societatile de asigurare, enumerate in lista anexa Nr. XXVIII. 75. Societatea Anonima Romana de Telefoane. 76. Societatea Romana de Radio-Difuziune. 77. Societatea Nationala de Credit Industrial. La intreprinderile infiintate printr-o conventiune speciala de catre un Stat strain cu Statul Roman, se nationalizeaza tot ce nu apartine celor doua state. Listele anexe fac parte integranta din prezenta lege. O intreprindere se considera intrand in prevederile legii de fata daca conditiunile stabilite prin criteriile indicate pentru fiecare categorie au existat intr-un moment oarecare in decursul perioadei cuprinse intre 1 Ianuarie 1938 si data publicarii prezentei legi. Intreprinderile prevazute in listele anexa se considera nationalizate, chiar daca denumirea sau adresa lor sunt indicate in aceste liste partial sau inexact; de asemenea daca si-au schimbat denumirea ori adresa. De asemenea, intreprinderile se considera nationalizate daca sunt indicate cu numele persoanei fizice sau juridice care le-a detinut sub orice titlu (arenda etc.) Pe data publicarii prezentei legi, trec in proprietatea Statului ca bunuri comune ale poporului, administrate prin Ministerul de Finante, libere de orice sarcini, actiunile si partile sociale ale societatilor si asociatiunilor care intra in prevederile acestui articol. Bunurile nationalizate prin efectul prezentei legi vor fi administrate de ministerele in al caror domeniu de preocupare intra obiectul intreprinderilor nationalizate. Brutariile, abatoarele, morile, presele mecanice de ulei, care se incadreaza in criteriile legii de fata, art. 1, vor fi preluate si administrate de organele primariilor locale, cu exceptia acelora la care s-au numit sau se vor numi directori de catre ministerele de resort. In termen de zece zile de la aparitia prezentei legi, primariile vor comunica Consiliului de Ministri, prin Comisiunea Judeteana de Nationalizare respectiva, precum si Ministerului de Interne, lista acestor unitati industriale pentru a se da decizia de trecerea lor in administratia primariilor. Consiliile de administratie ale intreprinderilor nationalizate se dizolva pe data publicarii legii de fata. ART. 2 Odata cu intreprinderile principale se nationalizeaza toate intreprinderile anexe. Se nationalizeaza de asemenea instalatiuni care servesc in mod permanent activitatii unei intreprinderi nationalizate, chiar daca aceste instalatiuni apartin altui proprietar decat acel al intreprinderii nationalizate. ART. 3 Societatile de orice fel care poseda mai multe unitati, se nationalizeaza in intregime, daca vreuna din unitati se incadreaza in prevederile legii de fata. ART. 4 Incepand de la data publicarii prezentei legi, nici o intreprindere nu va putea instraina, nici in total si nici in parte, si nici muta utilajul sau sau instalatiunile sale, decat cu autorizarea prealabila a ministerului de resort, chiar daca nu se incadreaza in prevederile prezentei legi. Instrainarile facute fara respectarea dispozitiunilor de mai sus sunt nule de drept, nulitatea fiind de ordine publica si putand fi invocata de oricine. Proprietarii sau reprezentantii legali ori imputernicitii acestora, ai intreprinderilor in constructie sau a acelora care, din orice motiv, nu au fost puse in functiune, precum si a acelora care si-au incetat sau intrerupt activitatea, sunt obligati ca in termen de 15 zile de la publicarea legii de fata, sa inainteze Directiunii Generale a Controlului Economic, iar in provincie Serviciilor Judetene de Control Economic, o declaratie intocmita conform formularului constituind anexa Nr. XXIX din prezenta lege. ART. 5 Nu intra in prevederile legii de fata si nu se nationalizeaza intreprinderile sau partea din capitalul acestora, care se gasesc in proprietatea unui Stat facand parte din Natiunile-Unite, care a dobandit aceste bunuri ca urmare a executarii Tratatului de Pace, sau prin achitarea unor obligatiuni de despagubiri, izvorand din starea de razboi. CAP. 2 Efectele nationalizarii ART. 6 Prin efectul nationalizarii, intreprinderile trec in proprietatea Statului cu fondul de comert si cu toate obligatiunile contractate in vederea exploatarii lor; intreprinderile sub forma de societate sau asociatiuni isi pastreaza patrimoniul, asa precum el va reiesi din bilantul incheiat in vederea predarii catre noua conducere desemnata de Stat in urma nationalizarii; in activul si pasivul intreprinderilor de orice fel, nationalizate, intrand: a) La activ toate bunurile imobile si mobile, corporale si incorporale, precum: terenuri, cladiri, instalatiuni, drepturi patente, licente, contracte, autorizatii, marci de fabrica, hartii de valoare, cambii, carti de depuneri, numerar, sume datorate intreprinderii, accesorii, materii prime, marfuri semifabricate sau finite si alte asemenea; b) La pasiv totalitatea obligatiunilor intreprinderii. Prin efectul prezentei legi intreprinderile nationalizate se substituie in toate drepturile si obligatiunile vechilor intreprinderi. ART. 7 Noua conducere a intreprinderii nationalizate va putea cere, in termen de sase luni de zile de la publicarea prezentei legi, sa declare nule obligatiunile sau tranzactiunile incheiate de intreprinderea respectiva inainte de nationalizare, care au fost incheiate cu scopul vadit de a pagubi intreprinderea, in folosul personal al contractului sau al unei persoane fizice sau juridice straine. Pentru judecarea acestor cereri va fi instituita pe langa Curti cate o comisie compusa din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie. Comisiunea va judeca la primul termen, pe baza de memorii scrise depuse de partile interesate cu 15 zile inainte de termenul de judecata. Deciziunea comisiunii nu este supusa nici unei cai de atac ordinara sau extraordinara. CAP. 3 Procedura nationalizarii ART. 8 La intrarea in vigoare a prezentei legi, ministerele de resort vor numi directori care vor lua in primire conducerea intreprinderilor nationalizate pe baza unor situatiuni sumare, de la proprietarii sau reprezentantii ori imputernicitii acestora. Noii directori vor exercita toate atributiunile vechilor organe de conducere. In caz de lipsa a proprietarilor, reprezentantilor sau imputernicitilor lor, intreprinderea va fi preluata in prezenta autoritatilor politienesti, in comunele urbane, sau a autoritatilor comunale in comunele rurale. ART. 9 Pana in momentul preluarii intreprinderilor de catre noua conducere, conform inventarului si bilantului pe care intreprinderile sunt obligate sa le incheie in acest scop, vechea conducere sta la dispozitia celei noi pentru orice lamuriri, fiind responsabila pentru lipsurile constatate, afara de lipsurile si pagubele provenite din actele de administratie ale noii conduceri. ART. 10 La predarea intreprinderii se va incheia un proces-verbal, in triplu exemplar, la care se vor alatura copii de pe inventar si bilant. Un exemplar al procesului-verbal se va inmana vechiului proprietar, un altul se va pastra de intreprindere, iar ultimul se va inainta Ministerului de resort. CAP. 4 Despagubiri ART. 11 Statul va acorda despagubiri proprietarilor si actionarilor intreprinderilor nationalizate. In acest scop se instituie "Fondul Industriei Nationalizate", persoana juridica de drept public, autonoma, cu sediul in Bucuresti. Pentru sumele datorate, Fondul Industriei Nationalizate va emite obligatiuni, pe care le va rascumpara din beneficiul net al intreprinderii nationalizate. ART. 12 Organizarea si modul de functionare al Fondului Industriei Nationalizate, se va stabili printr-o deciziune a Consiliului de Ministri. Gestiunea Fondului Industriei Nationalizate este supusa controlului Ministerului de Finante. ART. 13 Despagubirile cuvenite proprietarilor se vor stabili de comisiuni functionand pe langa Curti, formate din trei magistrati numiti de Ministerul de Justitie. Impotriva deciziunilor acestor comisiuni nu exista nici o cale de atac. ART. 14 Din drepturile de despagubire se vor scadea datoriile intreprinderilor neprevazute in pasivul acestora, precum si acele izvorand din evaziuni fiscale sau alte operatiuni contrare legii, ca si pierderile provenite din reaua administratie a acestor intreprinderi, inainte de nationalizare. ART. 15 Nu se acorda despagubiri: a) Acelora care, fiind in serviciul Statului, judetelor sau comunelor, s-au imbogatit in timpul cat erau in serviciu, prin fapte ilicite constatate judecatoreste; b) Acelora care, au plecat din tara in mod clandestin ori fraudulos, precum si acelora care nu se intorc in tara dupa expirarea termenului de valabilitate a actelor de calatorie eliberate de autoritatile romane. CAP. 5 Infiintari de noi intreprinderi si concesiuni ART. 16 In ramurile in care intreprinderile au fost nationalizate, dreptul de a crea intreprinderi noi apartine Statului. ART. 17 Prin exceptie Statul va putea acorda concesiuni pentru infiintarea de noi intreprinderi persoanelor fizice sau juridice, prin jurnal al Consiliului de Ministri, la propunerea Ministerului de resort. CAP. 6 Sanctiuni ART. 18 Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea intregii averi acei care, indiferent prin ce mijloace, cu intentiune, vor zadarnici sau vor incerca sa zadarniceasca nationalizarea prevazuta de prezenta lege, vor tainui parte din patrimoniul intreprinderilor sau vor vatama, nimici, instraina, muta, exporta sau micsora, prin orice mijloace, bunuri sau instalatiuni supuse nationalizarii. Cu aceeasi pedeapsa se vor sanctiona si acei care intentionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri. ART. 19 Se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 4-10 ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, functionarii publici sau persoanele imputernicite in temeiul prezentei legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea insarcinarilor ce le revin potrivit prevederilor ei. ART. 20 Infractiunile la prevederile prezentei legi se constata, se urmaresc si se judeca, potrivit legii Nr. 351 din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic si a legii Nr. 252 din 15 Iulie 1947, pentru organizarea controlului economic. CAP. 7 Dispozitiuni finale ART. 21 Cu efectuarea nationalizarii si cu rezolvarea problemelor si litigiilor izvorand din aplicarea ei, se insarcineaza Consiliul de Ministri. Consiliul de Ministri va putea delega o comisiune restransa din sanul sau pentru conducerea operativa a operatiunilor care va avea ca organe exterioare, in fiecare judet, cate o Comisiune Judeteana de Nationalizare. ART. 22 Intreprinderile nationalizate pot fi date in proprietate sau in simpla folosinta administratiunilor locale, pe baza hotaririi Consiliului de Ministri. ART. 23 In cazul dizolvarii unei intreprinderi nationalizate, activul net ramas dupa lichidare trece in proprietatea Statului. ART. 24 Conturile creditoare ale proprietarilor intreprinderilor nationalizate, la aceste intreprinderi, fie ca aceste conturi au fost deschise pe numele acestora sau pe numele de interpusi, dupa o constatare judecatoreasca se considera aport de capital la intreprinderea respectiva, neconstituind o creanta impotriva intreprinderii. ART. 25 Membrii societatilor cooperative industriale existente la data intrarii in vigoare a prezentei legi, la iesirea lor din societate, vor putea retrage din partea lor sociala maximum 50.000 lei numerar, restul profitand societatea. Dispozitiunile alineatului precedent nu vor fi aplicate societatilor cooperative ce se vor instiinta dupa intrarea in vigoare a legii de fata. ART. 26 Timp de trei luni de la nationalizare, personalul administrativ de la sef de sectie in sus, precum si personalul tehnic (ingineri, subingineri, desenatori, constructori, maistri etc.), al intreprinderilor nationalizate, nu va putea parasi intreprinderea si nu va putea fi licentiat din aceasta, fara aprobarea ministerului de resort. ART. 27 Politele intreprinderilor nationalizate scadente in decursul unei luni de la ziua nationalizarii, nu vor putea fi protestate, acordandu-li-se o prelungire de treizeci de zile de la data scadentei. ART. 28 Delegatiile de numire a noilor directori le dau drept de semnatura valabila chiar si pana la indeplinirea formelor legale de publicare in Monitorul Oficial. ART. 29 Intreprinderile nenationalizate vor continua activitatea lor in cadrul legilor in vigoare. ART. 30 Legea de fata intra in vigoare pe data publicarii ei in Monitorul Oficial. ART. 31 Orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se abroga. Legea votata de Marea Adunare Nationala in sedinta de la 11 Iunie 1948.

Criticii despre Caragiale

Criticul Mihai Ralea spunea despre lumea lui Caragiale că 'e minunată: e o lume absolut paradisiacă, fără griji şi fără, cum se spune azi, în limbaj mistic, fără cine ştie ce problematici interne. Oamenii râd, petrec şi se bucură. (...) Caragiale, cel mai naţional scriitor, cel care a înţeles mai bine firea noastră, ne-a lăsat şi acest aspect. Românul care nu-şi pierde cumpătul în faţa crizei. Literatura sa e tonică şi plină de consolaţie astăzi.' Scriitorul Alexandru Paleologu arăta că 'spiritul lui Caragiale a exercitat în societatea noastă o acţiune socratică şi în aceasta constă importanţa incomparabilă, fundamentală, a acestui aşa-zis negativist. Prin reducere la absurd; prin maieutică şi dialectică el tindea să aducă societatea la cunoaşterea de sine şi la o conştiinţă morală. Dialogurile lui din comedii şi din momente au ceva din arta dialogului socratic. Însăşi sociabilitatea acestui om, prezenţa sa ironică, interpelativă, în forul public, e de aceeaşi natură cu a lui Socrate. De asemenea şi solitudinea lui şi distanţarea lui scrutătoare. Ca Socrate, avea sentimentul că e inspirat şi cenzurat interior de un demon: ochiul eternităţii ce-i supraveghea din spate scrisul. Tot ca Socrate, a fost acuzat de contemporani că destituie zeii cetăţii şi perverteşte spiritele şi, de fapt, a trebuit să bea şi el destulă cucută.' Conform lui Florin Manolescu, 'Caragiale trebuie considerat nu numai un geniu clasic şi realist, care a creat în literatura noastră limbajul dramaturgic, aşa după cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar şi un genial dialectician, capabil să exprime cu egală strălucire în toate momentele carierei sale, în teatru şi în proză, în schiţele telegrafice din varianta momentelor sau în povestirile de mai mari dimensiuni din Schiţe nouă, în fine, în publicistica de partid sau în literatura epistolară. În acelaşi timp, prin refuzul de a se inhiba în faţa tabuurilor estetice şi sociale din epoca în care a trăit, Caragiale s-a dovedit a fi scriitorul clasic care a avansat cel mai mult în direcţia înţelegerii mecanismelor de existenţă ale unui text literar, dar şi în direcţia descifrării resorturilor profunde ale specificului nostru naţional'. E.Lovinescu consemna 'Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra si de a mărgini în linii elementare si expresive (...) Bătrânul mester înpinsese dragostea verbală până la măsuri neobisnuite ; slefuind vorbele , le redusese la rolul lor necesar în economia frazei .' Ştefan Cazimir aprecia că: 'Întreaga operă comică a lui Caragiale argumentează, cu diferenţe neglijabile de la un compartiment la altul, concepţia sa fixistă asupra caracterelor. O definiţie mai atentă a acesteia va observa că evoluţia, admisibilă numai retrospectiv, ca un proces finit de cristalizare a caracterului, exclude în genere ipoteza unor mutaţii ulterioare. Raportând conformaţia morală a personajelor la graficul mişcării lor pe scara poziţiilor sociale, se constată că figurile reliefate cel mai puternic au fost surprinse în epoca unei concreţiuni definitive între situaţie şi caracter.' Şerban Cioculescu, în lucrarea sa 'Viaţa lui I.L. Caragiale' scria: 'Dator cu o privire sintetică, cercetătorul este îndemnat să aleagă din diversitatea trăsăturilor pe aceea fundamentală, generatoare a reacţiunilor morale. Unii contemporani au fost minunaţi de 'impresionabilitatea' neobişnuită a lui Caragiale, în care au văzut chezăşia temperamentului de artist şi cheia variabilităţii în atitudini, comportări şi îndeletniciri. Această impresionabilitate nu vibrează însă în atingere cu formele plastice, cu universul deschis simţurilor. Ea este de ordin pur intelectiv. Calitatea dominantă a lui Caragiale este inteligenţa. Cultivată, s-ar fi orientat către o disciplină intelectuală de specialitate. Alţi contemporani s-au lăsat impresionaţi de cultura vastă adunată de scriitorul autodidact. Prin puterea apreciabilă de asimilare şi prin specularea abilă a ideilor sau cunoştinţelor însuşite din ajun, actorul neîntrebuinţat şi-a putut juca rolul de om de cultură generală. Inteligenţa lui Caragiale se găsea însă pe tărâmul propriu, în intuirea oamenilor cu discrepanţe între aparenţă şi esenţă. Afilierea literară la Junimea şi desăvârşirea operei în spiritul junimist, chiar după emanciparea bruscă, se lămureşte psihologic prin afinitatea intelectivă cu principiile ei conducătoare. N-a fost o adeziune teoretică, ci orientarea firească a unei inteligenţe concrete. Materializându-şi viziunea în oameni caricaţi, a atacat prostia, noţiune vagă, cu sensul inadecvării între pretenţie şi realitate.' AGERPRES

Emilian Pache Protopopescu

Emilian Protopopescu zis Pache(primar general între aprilie 1888 - decembrie 1891),s-a născut la 12 februarie 1845, în mahalaua Negustori, iar numele de „Protopopescu“ l-a căpătat ca urmare a faptului că tatăl său, Iancu, slujea ca protopop la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou.A fost prefect al poliţiei, avocat, profesor la şcoala de comerţ(pe Hristo Botev, la doi paşi de locul naşterii-vezi foto jos) care astăzi poartă numele ctitorului său, Nicolae Kretzulescu, şi deputat. În cei trei ani, au fost construite 28 de şcoli, precum şi clădirea Liceului "Gheorghe Lazăr", în 1889. Pake Protopopescu a deschis noul bulevard care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului,azi bulevardul care-i poartă numele şi care se numea atunci Orizontului.În Piaţa Pache, lângă fântână, a fost ridicată o statuie în cinstea sa, opera artistului plastic Ion Georgescu (vezi foto sus), demolată în 1948.Moare la 48 de ani, din cauza unei pietre la ficat „care a rupt vezica fierei și a căzut în pântece unde a făcut puroi”.

În 2007, în locul fântânii, a fost pusă o mizerie, ce ni-l arată pe Nicolae Bălcescu. Mare mutilat de război sau un Neptun ieşind din ape ?

2 Mai

Denumirea comunei 2 Mai, provine de la ziua de 2 mai 1864, când Alexandru Ioan Cuza a dizolvat adunarea legislativă a Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești pentru a-și promova reformele. Numele i-a fost dat de Mihail Kogălniceanu, care a înființat localitatea în 1887, după ce cu 9 ani în urmă Dobrogea de Nord a fost anexată de România de la Imperiul Otoman prin tratatul de la Berlin. Acesta deţinea o moşie pe aceste locuri şi pentru a da un exemplu celor ce nu credeau în posibilităţile de dezvoltare economică a Dobrogei, a investit averea sa în proprietăţi rurale dobrogene. Primii colonişti aduşi de el au fost adăpostiţi în clădirile deja existente la exploataţia agricolă, ei primind apoi câte un pogon, pentru casă şi grădină, pe care deveneau proprietari după o perioadă de 12 ani.

2 mai

Ne întoarcem după 2 luni...

Transformarea socialistă a agriculturii

DECRET nr.83 din 2 martie 1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din legea nr.187 din 1945

Art. 1. - Pentru a împiedica acţiunea de sabotare a planului de însămânţări şi a producţiei agricole; Pentru a asigura dezvoltarea agriculturii în Republica Populară Română, Se completează legea Nr. 187 din 1945*) cu următoarele dispoziţiuni:
*) L. Nr. 187 din 1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, a fost interpretată prin Legea 177 din 7 Iunie 1947, în sensul că lucrările pentru înfăptuirea reformei agrare sunt considerate acte de guvernământ. Prin Legea 939 din 23 Noiembrie 1946, inventarul viu trecut în patrimoniul Statului prin efectul reformei agrare, a trecut în patrimoniul R.E.A.Z.I.M.-ului. Circulaţia şi regimul juridic al imobilelor agricole expropriate este reglementată de Legea 203 din 23 Iunie 1947.
Art. 2. - Trec în proprietatea Statului, ca bunuri ale întregului popor:
a) Exploatările agricole moşiereşti care au făcut obiectul exproprierii, potrivit legii 187 din 1945 şi fermele model, constituite prin efectul aceleiaşi legi, cu întreg inventarul viu, mort şi clădiri, aparţinând sau afectate acestor exploatări, indiferent de locul unde se află;
b) Instalaţiile agricole şi semi-industriale, bunurile şi materialele destinate exploatării agricole, produsele agricole destinate valorificării, oriunde s-ar găsi depozitate, aparţinând exploatării moşiereşti expropriate;
c) Toate creanţele, titlurile, precum şi participările şi drepturile cuvenite decurgând din activitatea exploatărilor moşiereşti expropriate.
Art. 3. - Nu intră în prevederile decretului de faţă obiectele de uz personal şi casnic, aparţinând proprietarilor exploatării expropriate conform art. 1, prepuşilor acestora, precum şi familiilor lor, alimentele din depozitele acestor exploatări, necesare consumului propriu, stabilite prin instrucţiunile Ministerului Agriculturii.
Art. 4. - Se pedepsesc cu 5-15 ani muncă silnică şi cu confiscarea averii, acei care, prin orice mijloace, vor împiedica sau vor încerca să zădărnicească exproprierea prevăzută de prezentul decret, acei care vor tăinui bunurile supuse exproprierii sau vor vătăma, distruge, înstrăina, muta sau micşora, prin orice mijloace, bunurile sau instalaţiile supuse acestei exproprieri. Cu aceeaşi pedeapsă se vor sancţiona şi acei care intenţionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri.
Art. 5. - Se pedepsesc cu închisoare corecţională de la 3-12 ani şi cu amendă de la 25.000 până la 200.000 lei, funcţionarii publici sau persoanele împuternicite în temeiul prezentului decret, care nu vor executa sau vor împiedica executarea însărcinărilor ce le revin, potrivit prevederilor acestui decret.
Art. 6. - Infracţiunile la prevederile prezentului decret se constată, se urmăresc şi se judecă potrivit legii Nr. 351 din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite şi a sabotajului economic cu modificările ulterioare.
Art. 7. - Orice dispoziţiuni contrarii prezentului decret din Legea 187 din 1945, precum şi din alte legi, se abrogă.
Art. 8. - Decretul de faţă intră în vigoare pe data publicării sale.
Art. 9. - Cu executarea prezentului decret se însărcinează Ministerul Agriculturii

Textul actului publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949

Proprietarii au fost luați noaptea din casele lor și li s-a fixat, ilegal, domiciliu forțat în diverse localități. Proprietățile au fost confiscate în întregime, cu tot cu animale, mașini agricole și clădiri. Multe dintre cele câteva mii de foste locuințe ale proprietarilor au fost transformate în sedii de IAS-uri, GAC-uri, posturi de poliție.Propaganda vremii a prezentat pe cei expropriați ca fiind „moșieri”, dar în realitate în multe cazuri era vorba de ferme mecanizate și modernizate.
Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 a hotărât „transformarea socialistă a agriculturii”. Agricultorii a fost împărțiți în cinci categorii: țăranii fără pământ, țăranii săraci, țăranii mijlocași, țăranii înstăriți (etichetați drept chiaburi) și moșieri.

1 martie

Vor putea tăia toate florile, însa nu vor putea opri primăvara. - Pablo Neruda

29 februarie.Dacă vara ar fi ca iarna...

Ziua suplimentară este necesară aproximativ o dată la 4 ani din cauză că perioada de rotație a Pământului în jurul Soarelui nu este un număr întreg de zile, ci este de 365,2422 zile. Fără această zi suplimentară anotimpurile ar începe să se deplaseze față de calendar, astfel încât în aproximativ 700 de ani luna iulie ar fi o lună de iarnă în emisfera nordică.
Cum ar fi să abrogăm ziua asta şi să ne vedem, să zicem la revelionul 31 iulie 2712 ?

80 de ani - I Walk the Line

26 februarie 1932 – 12 septembrie 2003

О культе личности и его последствиях

Despre cultul personalității și consecințele sale, cunoscut și ca discursul secret sau raportul Hrușciov, a fost prezentat la al XX-lea congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice pe 25 februarie 1956 de liderul sovietic Nikita Hrușciov, care a criticat acțiunile regimului lui Iosif Stalin, în particular epurările din cadrul armatei și din cadrul eșaloanelor superioare ale partidului, și a reafirmat susținerea idealurilor comunismului, invocându-l pe Vladimir Lenin.Stalin murise în anul 1953, lăsând în urma sa o ţară lagăr în care populaţia fusese nimicită pe considerente de natură socială, politică şi economică. Atât de teribilă fusese puterea, dar şi represiunea bolşevică şi stalinistă, atât de supuşi, orbi şi docili ajunseseră cei care ajungeau în faţa organelor de anchetă, atât de fără de lege era sistemul de judecată, că unii membri ai PCUS recunoşteau fapte ireale, cu speranţa că vor fi iertaţi de Stalin şi mureau jurându-i credinţă acestuia. An de an, oamenii erau luaţi noaptea din casele lor şi erau duşi în grupuri mari în lagăre, pe care Aleksandr Soljeniţîn le-a numit Arhipelagul Gulag.

1907 din primăvară până'n toamnă

La 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani începe Răscoala țărănească din 1907. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.O analiză interesantă şi un alt punct de vedereAICI

"I-or fi trebuind firește țării multe reforme economice; dar pe acestea nu oligarchia noastră, cum o cunoaștem, ar avea interesul, și mai puțin capacitatea și autoritatea, să le facă dintr'odată; numai țara însăși și le-ar putea face încet-încet potrivit trebuințelor și intereselor ei. Pentru aceasta ea are acuma nevoe de o singură reformă - și precum zice un înțelept istoric, "cînd a ajuns neapărată o reformă, și i-a sosit ceasul îndeplinirii, nimic n'o mai împiedică; ba, totul o ajută" - o singură reformă: Abolirea alcătuirii politicii de uzurpare, desființarea celei mai odioase sisteme boerești, fără boeri și boernași numărați, ci cu nenumărați ciocoi și cioclovine, - și intrarea întregii țări în stăpînirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avutului și onoarii ei, asupra soartei și destinelor ei, după voința lui Dumnezeu, numai prin voința ei."-Ion Luca Caragiale, 1907 din primăvară până'n toamnă

PS Represalii au avut loc în diferite orașe în care au pătruns țăranii răsculați. La Galați s-a remarcat sublocotenentul Ion Antonescu, vinovat de împușcarea a 12 țărani răsculați.

"Niculae, singuratea ta e o iluzie"

La 21 februarie 1972, a avut loc lansarea romanului “Marele singuratic”-Marin Preda.

"Roman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns. Un roman, oricum, in care eroii din Morometii isi dau, parca, o intalnire de adio intr-un epilog in care au loc iubiri profunde si nefericite, gelozii si crime dostoievskiene, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna..."Eugen Simion

Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?

19 februarie

Se naşte la 19 februarie 1876, Constantin, al șaselea copil al lui Nicolae și Maria Brâncuși.

Arhitectura este sculptură locuită.

Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.

Eu nu creez Păsări - ci zboruri.
Constantin Brâncuşi

Tovarăşi, vine americanii ?

Organizarea miliţiei pe teritoriul Daciei

Satul reşedinţă sau sectorul numerotat

LEGE nr.2 din 16 februarie 1968
privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România
Textul actului publicat în Buletinul Oficial nr. 17/17 feb. 1968

CAPITOLUL 1

ART. 1 - Teritoriul Republicii Socialiste România este organizat în unități administrativ-teritoriale: județul, orașul și comuna.

ART. 2 - Capitala Republicii Socialiste România este municipiul București.

ART. 3 - Județul este alcătuit din orașe și comune - unități de baza ale organizării administrativ-teritoriale a tarii - în funcție de condițiile geografice, economice și social-politice, etnice și de legăturile culturale și tradiționale ale populației.

ART. 4 - Orașul este centrul de populație mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural și edilitar-gospodăresc.
Orașele care au un număr mai mare de locuitori, o însemnătate deosebita în viata economica, social-politica și cultural-științifică a tarii sau care au condiții de dezvoltare în aceste direcții pot fi organizate ca municipii.
Orașele în care își au sediul organele de conducere ale județului sunt orașe-reședință.

ART. 5 - Comuna este unitatea administrativ-teritoriala care cuprinde populația rurala unita prin comunitate de interese și tradiții, fiind alcătuită din unu sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice si demografice. Prin organizarea comunei se asigura dezvoltarea economica, social-culturala și gospodăreasca a localităților rurale.
Satul în care își au sediul organele de conducere ale comunei sunt sate-reședință.

ART. 6 - Orașele și comunele din imediata apropiere a municipiului București, a celorlalte municipii și a orașelor mai importante pot aparține de acestea ca unitati administrativ-teritoriale distincte.
Comunele ce aparțin de municipiul București, de celelalte municipii și orașe sunt comune suburbane.

ART. 7 - Orașele și comunele care, datorita condițiilor climaterice, hidrologice sau așezării lor, prezintă importanta pentru ocrotirea sănătății și asigurarea odihnei cetățenilor, sunt organizate ca stațiuni balneoclimaterice.

CAPITOLUL 2

ART. 8 - Municipiul București este organizat pe sectoare, numerotate.

ART. 9 - Județele Republicii Socialiste România și orașele lor de reședință sunt...