Funia de maci

Dă-mi Doamne totul numai pe din două
Spânzurători cu funie de maci
Iubite credincioase doar când ploua
Şi libertate ghemuită-n saci.

Prunc desuet - prin spartele artere
Tramvaie roşii curg spre-un vechi oraş
Unde-au murit căruţele cu mere
Caii de lut cocliţii căruţaşi.

Un monstru-ar trebui din munţi pe schiuri
Purtând dispreţul haitei lui în bot
Duhnind a sănătate şi rachiuri
Să fecundeze fragedul robot.

Să facă fierul viermi s-aud betonul
Scâncind ca un copil la temelii,
Să se ridice revoltat coconul
Din fluturii atomici şi zglobii.

Să înflorească-a noua oară prunii,
Oh veac înnebunit şi patruped
Vreau să mai văd chiar coborâţi pe funii
Zeii asfixiaţi în care cred.

Mircea Dinescu