Restituirea dosarului la procuror pentru refacerea actului de sesizare este atacabila cu recurs

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 570 din data de 29 iulie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXVII (28) din 16 aprilie 2007.

Curtea retine ca desi art. 300 si art. 385 indice 1 din Codul de Procedura Penala nu prevad nimic in acest sens, in continutul art. 332 din Codul de Procedura Penala sunt prevazute cazurile de restituire pentru refacerea urmaririi penale.
Desesizarea este una dintre aceste cazuri iar conform opiniei Curtii restituirea dosarului organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia este asimilata desesizarii.
Ca urmare a sensului vadit de "desesizare" pe care il are solutia de restituire a dosarului, in vederea refacerii actului de desesizare, se impune ca art. 332 trebuie interpretat corelativ cu art. 300. Interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresa a dreptului la recurs potrivit art. 332 alin. 4 trebuie sa isi gaseasca o protectie similara si in situatia reglementata de art.300 alin.2. In consecinta, recursul in interesul legii a fost admis.

În China a apărut un porc-maimuţă

Locul pe unde a trecut....

În România specia asta a trecut de prima generaţie, înfloreşte şi populează cu spor localităţile patriei. Priviţi atent pe stradă şi o să descoperiţi câteva exemplare....

Situatii identice, solutii diferite

În urma discuţiilor purtate la nivelul conducerii parchetului unde îmi desfăşor activitatea, am fost informat că nu se va proceda la evaluarea activităţii mele profesionale.
La data de 28 mai 2008, am solicitat să mi se comunice în scris motivele acestui refuz, cerere înregistrată cu nr. 998/VI-1/2008, dar rămasă fără răspuns.
La data de 29 mai 2008 însă, conducerea parchetului a solicitat, prin adresa 998/VI-1/2008, un punct de vedere Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare „CSM”).

Acte normative aplicabile

La data de 29 noiembrie 2007 este publicat în Monitorul Oficial al României nr. 814, Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor (hotărârea Plenului CSM nr. 676, în continuare „Regulamentul”), ulterior modificat prin hotărârea nr. 79 din 24 ianuarie 2008.
Regulamentul arată în art. 29 alin. 1 că „ prima evaluare a magistraţilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie, iar următoarele evaluări se fac la fiecare 3 ani, de regulă în luna februarie a anului următor ”, reluând prevederile art. 39 din legea 303/2004, cu adăugarea despre care vom face vorbire mai jos.
Prin hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008 (publicată la 3 martie 2008), s-a hotărât că „prima evaluare a activităţii profesionale a magistraţilor desfăşurată potrivit dispoziţiilor Regulamentului …676/2007, se va desfăşura începând cu 1 martie 2008. ”
Aceeaşi dispoziţie este reluată şi în hotărârea nr. 190 din 6 martie 2008 a Plenului CSM (publicată la 24 martie 2008), hotărâre prin care sunt atestaţi membrii comisiilor de evaluare ca evaluatori (a se vedea Anexa B 6 punctul 3 – comisia de la nivelul acestui parchet ).
La data de 10 aprilie 2008, Plenul CSM emite hotărârea nr. 345 (publicată la 21 aprilie 2008), care pornind de la un caz particular, vine cu o precizare ce nu făcea obiectul cererii nr. 1/7718/1154/5 martie 2008 şi adaugă că „ nu este posibilă efectuarea în cursul anului 2008 a primei evaluări pentru magistraţii care nu au împlinit 2 ani de la numirea în funcţie la momentul declanşării actualei proceduri de evaluare”

În întâmpinarea măsurilor luate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a hotărârilor CSM, doresc să fac următoarele precizări:

1. Prevederile art. 29 alin. 1 din Regulament, constituie o adăugare la lege, ceea ce nu e posibil în sistemul respectării principiului ierarhiei actelor normative.
Cu alte cuvinte legea 303/2004 nu specifică nici o perioadă pentru desfăşurarea procesului de evaluare, ci arată clar că aceasta se face la 2 ani de la numirea în funcţie.
Chiar dacă am admite regula „lunii februarie a anului următor”, în cazul meu următoarea evaluare s-ar face în anul 2009, adică atunci când aş împlini 3 ani de la numire, astfel încât termenul prevăzut de art. 39 alin. 2 din legea 303/2004 ar fi inaplicabil ceea ce ar constitui o flagrantă încălcare a drepturilor mele;

2. Cu privire la „momentul declanşării procedurii de evaluare”, consider că acesta nu are un temei legal. Pentru continuarea raţionamentului juridic, putem admite că acesta este cel arătat în hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008 şi anume 1 martie 2008 (deci nu luna februarie). În continuare, observăm că prin hotărârea nr. 345 din 10 aprilie 2008, CSM arată că „termenul de 2 ani … se calculează de la data numirii în funcţia de judecător sau procuror, prin decret al preşedintelui României ”(ceea ce arată şi legea 303/2004)
În ceea mă priveşte, decretul de numire este datat 2 martie 2006, iar hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008, care stabileşte „momentul declanşării procedurii de evaluare” este publicată la 3 martie 2008, zi din care îmi este opozabilă şi în care împlinisem 2 ani de la numire;

3. Un alt argument în susţinerea celui arătat la punctul anterior, îl constituie data la care au fost atestaţi evaluatorii prin hotărârea nr. 190 din 6 martie 2008 a Plenului CSM (publicată la 24 martie 2008), în sensul că aceasta este ulterioară atât împlinirii celor 2 ani cât şi „momentului declanşării procedurii de evaluare”

4.Nu în ultimul rând, menţionez că din discuţiile avute cu alţi colegi numiţi prin decret de către preşedintele României la 2 martie 2008, a reieşit că aceştia sunt evaluaţi profesional (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea).

Recursuri in interesul legii-penal

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 537 din data de 16 iulie 2008 au fost publicate o serie de recursuri in interesul legii cu privire la mai multe aspecte de Drept Penal.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectiile Unite, prin Decizia nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 a admis recursul in interesul legii referitor la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de Procedura Penala care prevede ca "in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea in cauza pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii de 5 ani sau mai mare" in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278 indice 1 din acelasi cod, acest articol facand referire la actele procurorului de netrimitere in judecata si de posibilitatea de a formula plangere impotriva acestor acte.
Desi s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, a fost apreciata ca fiind corecta practica instantelor care considera ca nu este obligatorie asistenta juridica pentru petenti sau intimati, aceasta obligativitate existand doar in cursul judecatii. Asistenta juridica este obligatorie numai in cazul in care persoana vizata are calitatea de invinuit sau inculpat, or in cazul plangerilor formulate in temeiul art. 278 indice 1 intimatii nu au o asemenea calitate, o atare plangere nu atrage judecata propriu-zisa a cauzei.

Un alt aspect analizat de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost durata maxima a arestarii preventive ce poate fi dispusa in cazul reluarii urmaririi penale dupa restituirea cauzei la procuror. Si in aceasta situatie instantele nu au o practica unitara, unele prelungind durata arestarii preventive si peste maximul prevazut de lege de 180 de zile.
In Decizia nr. LXV (65) din 15 octombrie 2007 s-a motivat ca restituirea cauzei la procuror nu constituie o cauza de intrerupere si reluare a termenului de 180 de zile. Normele de drept intern sunt conforme cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect si ca urmare chiar daca reluarea urmaririi penale are caracter de exceptie aceasta nu inseamna ca ar reprezenta o faza procesuala autonoma, ci constituie doar o etapa specifica in cadrul fazei de urmarire penala.

Curtea s-a mai pronuntat si in ceea ce priveste intelesul sintagmei "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane" continuta in dispozitiile OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Din diversitatea de solutii care reiese din practica instantelor, Curtea prin Decizia nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 s-a oprit la solutia conform careia aceasta sintagma se refera la vatamarile care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu o durata mai mare de 10 zile precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 din Codul Penal. S-a avut in vedere bineinteles Codul Penal, care este legea generala in materie si care reglemeanteaza intelesul aceste sintagme.

Ultima Decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 admite recursul in interesul legii referitor la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate numai in raport cu situatia existenta in momentul introducerii cererii pe cand altele si-au exprimat optiunea in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate cu privire la indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor in momentul judecarii acesteia de catre instanta de fond.
A doua practica a fost agreata de Curte in Decizia nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007, ea considerand ca in masura in care condamnatul indeplineste conditiile cerute de lege, in cursul judecarii pe fond a cererii sale, va trebui sa fie considerat ca are vocatie la liberare conditionata, cererea sa neputand fi respinsa ca prematur introdusa.

Legi de oameni facute....

Nu oricine schimba un bec in Australia.

In Anglia nu ai voie sa mori in parlament.

In Liban poti sa faci sex cu un animal...dar sa fie femela.

Sa nu mesteci guma in Singapore ! E ilegal...


Voi reveni cu amanunte......