Recursuri in interesul legii-penal

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 537 din data de 16 iulie 2008 au fost publicate o serie de recursuri in interesul legii cu privire la mai multe aspecte de Drept Penal.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectiile Unite, prin Decizia nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 a admis recursul in interesul legii referitor la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de Procedura Penala care prevede ca "in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea in cauza pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii de 5 ani sau mai mare" in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278 indice 1 din acelasi cod, acest articol facand referire la actele procurorului de netrimitere in judecata si de posibilitatea de a formula plangere impotriva acestor acte.
Desi s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, a fost apreciata ca fiind corecta practica instantelor care considera ca nu este obligatorie asistenta juridica pentru petenti sau intimati, aceasta obligativitate existand doar in cursul judecatii. Asistenta juridica este obligatorie numai in cazul in care persoana vizata are calitatea de invinuit sau inculpat, or in cazul plangerilor formulate in temeiul art. 278 indice 1 intimatii nu au o asemenea calitate, o atare plangere nu atrage judecata propriu-zisa a cauzei.

Un alt aspect analizat de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost durata maxima a arestarii preventive ce poate fi dispusa in cazul reluarii urmaririi penale dupa restituirea cauzei la procuror. Si in aceasta situatie instantele nu au o practica unitara, unele prelungind durata arestarii preventive si peste maximul prevazut de lege de 180 de zile.
In Decizia nr. LXV (65) din 15 octombrie 2007 s-a motivat ca restituirea cauzei la procuror nu constituie o cauza de intrerupere si reluare a termenului de 180 de zile. Normele de drept intern sunt conforme cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect si ca urmare chiar daca reluarea urmaririi penale are caracter de exceptie aceasta nu inseamna ca ar reprezenta o faza procesuala autonoma, ci constituie doar o etapa specifica in cadrul fazei de urmarire penala.

Curtea s-a mai pronuntat si in ceea ce priveste intelesul sintagmei "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane" continuta in dispozitiile OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Din diversitatea de solutii care reiese din practica instantelor, Curtea prin Decizia nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 s-a oprit la solutia conform careia aceasta sintagma se refera la vatamarile care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu o durata mai mare de 10 zile precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 din Codul Penal. S-a avut in vedere bineinteles Codul Penal, care este legea generala in materie si care reglemeanteaza intelesul aceste sintagme.

Ultima Decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 admite recursul in interesul legii referitor la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate numai in raport cu situatia existenta in momentul introducerii cererii pe cand altele si-au exprimat optiunea in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate cu privire la indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor in momentul judecarii acesteia de catre instanta de fond.
A doua practica a fost agreata de Curte in Decizia nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007, ea considerand ca in masura in care condamnatul indeplineste conditiile cerute de lege, in cursul judecarii pe fond a cererii sale, va trebui sa fie considerat ca are vocatie la liberare conditionata, cererea sa neputand fi respinsa ca prematur introdusa.