Monstruoasa coaliţie-11 februarie

După şapte ani de glorioasă conducere a ţării, monstruoasa coaliţie, speculând nemulţumirile provocate de starea precară a finanţelor, cât şi unele greşeli săvârşite de Cuza, mai ales în ultima parte a domniei (îndepărtarea vechilor sfetnici şi prieteni, înlocuirea la 26 ianuarie a guvernului Kogălniceanu şi afirmarea în mai multe rânduri a ideii de renunţare la tron, în momentul împlinirii termenului de şapte ani, în noaptea de 11/23 februarie 1866,Alexandru Ioan Cuza a abdicat.La 14 februarie, acesta a părăsit ţara, petrecându-şi tot restul vieţii în exil la Florenţa şi Viena. A murit la Heidelberg în Germania, fiind înmormântat în ţară la Ruginoasa, judeţul Iaşi. În timpul celui de-al doilea război mondial, rămăşiţele sale pământeşti au fost depuse la biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi. Pe actul iscălit de Cuza scria: „Noi, Alexandru Ioan I, conform dorinței națiunii întregi și angajamentului ce am luat la suirea pe Tron, depun astăzi, 11 februarie 1866, cârma guvernului în mâna unei Locotenențe Domnești și a Ministrului ales de popor“. Două zile mai târziu, Cuza părăsește Bucureștiul spre Brașov, iar în 10 mai 1866 prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen este proclamat de către Noua Adunare domnitor al României sub numele de Carol I.
La 26 mai 1912, cu prilejul inaugurării statuii lui Cuza, regele Carol I a spus: „Domnitorul Al. I. Cuza a avut gloria de a lega numele său de acest mare fapt istoric, început prin alegerea sa şi adus la deplină înfăptuire prin încordata sa stăruinţă. Sunt însă şi alte fapte mari, mai personale, care îndreptăţesc cinstirea care i se aduce astăzi. Pe lângă unire, acest monument, ridicat prin recunoştinţa obştească, mai însemnează dezrobirea ţăranilor, secularizarea bunurilor mânăstireşti şi îndrumarea ţării către neatârnare, voinţa hotărâtă a lui Cuza vodă şi pătrunzătoarea înţelepciune a sfetnicilor săi găsesc în sfârşit dreapta şi frumoasa lor datorie către primul domnitor al ţărilor surori unite, cinste ce se cuvine memoriei lui Cuza vodă, care va rămâne de-a pururea neştearsă în amintirea poporului”.
Teoria conspiraţionistă spune că A.I. Cuza a fost in pericol de a fi asasinat, datorita conspiratiilor si intrigilor arhimandritului Nylos din Constantinopol, actiunile acestuia fiind dejucate de catre agentii romani. S-a stabilit, astfel, un grup de complotisti compus din reprezentantii clerului grec si Henry Bulwer, ambasadorul Marii Britanii la Constantinopol. Acestora s-au alaturat imediat mosierilor liberali care considerau ca domnitorul Cuza nu le mai reprezenta interesele.