2012-Anul Caragiale

Parol monşer ! Mă scol în astă dimineață, și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe internet, să văz cum mai merge țara. Deschiz... și ce citesc? Uite, țiu minte ca acuma: anul ăsta se face suta de când conu Iancu a plecat olecuţă (că vorba lui: celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit.)
Care va să zică e anul lui, anul lui nenea Iancu Caragiale !Că sunt şi 160 de ani de când a venit, aşa, ca un moft.
Şi ca să nu clevetească onorabilii, ca să nu zică că n-am maneră, zic să dau şi eu la gazetă ceva mofturi în cinstea sa, că râde maalaua de mine şi, deh, ţin la onoarea mea de famelist, mă-nţelegi.
Şi o să încerc să fiu ca Mitică: patriot, imparţial, rrromân verde. Să ne aducem aminte ce a scris, ce a zis şi de cine a râs.Ce are să urmeze o să vedem. Dacă nu o să vă placă asta e; sunt un zevzec, un maţe-fripte, ce mai, am toate cusururile.
Şi ca să nu comit o infamie, mă sui şi... mână birjar!


PS Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri...