Între anii 1936 – 1940, când în București au fost întreprinse ample lucrări de modernizare, precum și amenajarea lacurilor de pe Colentina, s-a procedat și la acoperirea Dâmboviţei cu un planșeu de beton în zona Palatului de Justiție, de la Piața Senatului (în prezent Piața Națiunile Unite) până la Piața 8 Iunie (în prezent Unirii) inclusiv, Splaiul.
Acest planșeu (foto sus) a fost înlăturat cu ocazia lucrării de "Amenajarea Râului Dâmbovița în Municipiul București", aprobată prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 242 din 1987. În 1946 clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956 au fost efectuate reparații capitale, deoarece exista intenția de a transforma clădirea într-un palat al culturii. Cutremurele, dar și terenul fragil pe care a fost construită clădirea, au necesitat încă de la început consolidări repetate. În perioada 1979 - 1981, au fost executate lucrări parțiale de consolidare, de slabă calitate, mai ales în „Sala pașilor pierduți". Cutremurul din 1986 a sporit degradarea clădirii, în special structura de rezistență, luându-se decizia interzicerii accesului publicului în „Sala pașilor pierduți".
La acea vreme, Ceauşescu a vrut un Palat al Justiției la Văcărești, scop în care a fost demolată mânăstirea (foto sus, pe vremea când era închisoare) în urma "indicațiilor" lui. În 1999 a fost luată decizia consolidării și restaurării palatului de pe chei, tribunalul vechi cum l-am cunoscut în facultate. Pentru a se strânge o parte din banii necesari lucrărilor, a fost constituit la Ministerul Justiției un fond, care se alimenta prin virarea unei cote de maximum 30% din veniturile realizate din taxele judiciare de timbru.
va urma
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu