Aici găsiţi toate detaliile necesare obţinerii unui permis de conducere valid în foarte multe ţări ale lumii.
http://www.international-license.com/index.php
miercuri, 15 octombrie 2008
Prima femeie preşedinte al ABA
Roberta Cooper Ramo, the first woman elected president of the American Bar Association (ABA), was a pathbreaker in many ways. Ramo was also the first ABA president with a technological bent, proselytizing for decades about the need for modern management techniques and computerization in running law firms.
Ramo was born August 8, 1942, in Denver. The daughter of a Western clothing retailer, she graduated from the University of Colorado magna cum laude in 1964. She then entered the University of Chicago Law School, and received a juris doctorate in 1967.
Having worked her way to prominence within the organization, Ramo made her first run for ABA president in 1991. Only one other woman had run for that office, in 1986, only to pull out of the race very early when she failed to gain significant support. Ramo's bid became legend in ABA politics, where it is not unusual for someone to run unopposed for president and where the vote usually is very quick when it concerns two candidates. For the first time, three contenders were left at the time of the election, and the voting dragged throughout the day to an unprecedented eighty-eight ballots before she finally lost.
Ramo ran again and won in 1995, serving from August of that year to August 1996. The perception and reality of the old guard tradition in ABA leadership were so strong that when she was elected, the New York Times noted that even with two women on the U.S. Supreme Court and two women at the highest level of the Justice Department, a "perhaps even more formidable barrier has fallen."
Sursa: Answer.com
Ramo was born August 8, 1942, in Denver. The daughter of a Western clothing retailer, she graduated from the University of Colorado magna cum laude in 1964. She then entered the University of Chicago Law School, and received a juris doctorate in 1967.
Having worked her way to prominence within the organization, Ramo made her first run for ABA president in 1991. Only one other woman had run for that office, in 1986, only to pull out of the race very early when she failed to gain significant support. Ramo's bid became legend in ABA politics, where it is not unusual for someone to run unopposed for president and where the vote usually is very quick when it concerns two candidates. For the first time, three contenders were left at the time of the election, and the voting dragged throughout the day to an unprecedented eighty-eight ballots before she finally lost.
Ramo ran again and won in 1995, serving from August of that year to August 1996. The perception and reality of the old guard tradition in ABA leadership were so strong that when she was elected, the New York Times noted that even with two women on the U.S. Supreme Court and two women at the highest level of the Justice Department, a "perhaps even more formidable barrier has fallen."
Sursa: Answer.com
Noul Cod de procedura penala
Primul aspect criticat de procurori este introducerea în Cod a unei expertize cu scopul de a stabili dacă mijloacele de probă au fost obţinute legal, a cărei efectuare este obligatorie - susţin procurorii - dacă este solicitată de părţi.
Introdusă prin articolul 119 din lege, aceasta reprezintă, în opinia procurorilor, o încălcare a atribuţiilor constituţionale ale autorităţii judecătoreşti, ai cărei reprezentanţi sunt singurii abilitaţi să stabilească dacă într-o anumită situaţie a fost respectată legea, fără a putea fi cenzuraţi de reprezentanţii unei alte autorităţi.
"Reglementarea unei asemenea probe reprezintă o inovaţie absolută în dreptul procesual penal, care nu are corespondent în dreptul comparat, iar legea nu conţine nicio prevedere de natură să permită identificarea experţilor a căror calificare le permite să stabilească dacă organele judiciare au încălcat legea. Un expert ia astfel locul judecătorului, care îşi vede limitat dreptul de a aprecia asupra probelor în scopul aflării adevărului. Totodată, instituirea obligativităţii unei asemenea expertize solicitate de părţi poate permite tergiversări semnificative şi încălcarea dreptului fundamental al persoanelor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în condiţiile în care expertiza poate fi invocată de către orice parte cu privire la fiecare mijloc de probă iar legea nu prevede nici o limitare a acestui drept", arată procurorii.
Exemplificând, aceştia vorbesc despre o situaţie ce poate apărea într-un dosar complex, în care au fost efectuate zeci de acte de urmărire penală de natură diferită şi s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva a numeroase persoane. "Fiecare învinuit poate solicita, pe rând, expertizarea fiecărui mijloc de probă pentru a stabili dacă a fost administrat în mod legal, iar organul judiciar este obligat să admită toate aceste cereri, ceea ce îl pune practic în imposibilitatea de a finaliza dosarul", se precizează în comunicatul conţinând obiecţiile MP la noua formă a Codului.
"În condiţiile în care practica a demonstrat că în cauzele complexe, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, sunt folosite în mod frecvent tactici de tergiversare a procesului, prin formularea a numeroase cereri şi excepţii cu efect dilatoriu, există un pericol real ca textul introdus de Parlament să ducă la întârzieri care ar putea afecta termenul rezonabil de soluţionare a unui proces penal", conchid procurorii pe această temă.
Un alt aspect criticat de procurori este acela al sancţionării cu nulitatea absolută a oricărei nerespectări a dispoziţiilor procesuale cu ocazia administrării mijloacelor de probă.
În reglementarea actuală, nerespectarea dispoziţiilor procesuale cu ocazia efectuării unui act atrage de regulă nulitatea acestuia doar dacă s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, pe când nulitatea absolută este prevăzută numai cu titlu de excepţie, pentru încălcarea unui număr limitat de dispoziţii care vizează actele procesuale esenţiale.
"În noua reglementare, nulitatea intervine chiar şi atunci când nu s-a adus nicio vătămare, ori una minoră, drepturilor fundamentale ale părţilor, spre exemplu dacă se omite menţionarea orei la care a avut loc o convorbire interceptată în cuprinsul procesului verbal de redare, sau atunci când imposibilitatea de respectare a legii nu este imputabilă organului judiciar, spre exemplu dacă imposibilitatea de înregistrare a şedinţei de judecată este determinată de avarierea mijloacelor tehnice. În acest mod este eliminată competenţa judecătorului de a aprecia dacă într-o situaţie concretă s-a adus o vătămare esenţială drepturilor procesuale ale părţii, care să justifice înlăturarea mijlocului de probă, şi este limitată posibilitatea sa de a stabili situaţia de fapt prin examinarea tuturor elementelor de fapt disponibile, în acest fel afectându-se în mod esenţial principiul aflării adevărului, care guvernează procesul penal", susţin procurorii.
Procurorii sunt nemulţumiţi şi de noul regim al interceptărilor telefonice şi noul sens de folosire al acestora, conform noului Cod. Noua lege elimină competenţa procurorului de a dispune cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor, instituie interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client şi restrânge situaţiile în care poate fi dispusă interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor de către judecător şi în care pot fi folosite înregistrările realizate.
"Posibilitatea de a intercepta convorbirile şi comunicaţiile în baza unei ordonanţe emise cu titlu provizoriu de către procuror în situaţii de urgenţă, şi care este în mod obligatoriu supusă autorizării instanţei în termen de 48 de ore, conform reglementării în vigoare, reprezintă un instrument esenţial pentru desfăşurarea eficientă a urmăririi penale. În condiţiile în care persoanele care săvârşesc infracţiuni utilizează în mod frecvent mijloace sofisticate pentru a împiedica tragerea lor la răspundere penală iar modurile de operare folosite sunt într-o permanentă evoluţie, singura posibilitate pentru organele de urmărire penală de a combate un fenomen infracţional este de a avea la îndemână instrumente care să îi permită o reacţie promptă, adaptată noilor provocări", scriu procurorii, care argumentează cu situaţii din practica judiciară.
Potrivit acestora, au existat "numeroase" cazuri în care informaţiile referitoare la săvârşirea unor infracţiuni grave, precum traficul de droguri sau darea de mită, apar cu puţin timp înainte de consumarea lor, astfel încât este imposibilă îndeplinirea în timp util a tuturor formalităţilor necesare pentru eliberarea autorizaţiei de interceptare a convorbirilor de către judecător.
"Într-un asemenea caz, emiterea autorizaţiei provizorii de către procuror reprezintă un element esenţial pentru probarea activităţii infracţionale, iar obţinerea confirmării ulterioare a judecătorului garantează că nu au fost încălcate drepturile persoanei", susţine Ministerul Public.
În opinia angajaţilor instituţiei, interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client creează o inegalitate de tratament juridic între avocaţi şi persoanele care aparţin unor alte categorii sociale, aflate în situaţii identice. Argumentând, procurorii arată că secretul discuţiilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă este justificat numai în măsura în care urmăreşte garantarea principiului fundamental al dreptului la apărare, însă, în opinia anchetatorilor, nu există nicio raţiune pentru a extinde această protecţie la toate convorbirile pe care le-ar putea avea cele două persoane, inclusiv cele care ar revela participarea avocatului la pregătirea sau comiterea unei infracţiuni.
"Spre exemplu, în situaţia în care o persoană investigată, ale cărei convorbiri sunt interceptate, plănuieşte împreună cu avocatul care o asistă săvârşirea unei infracţiuni pentru a influenţa cercetările, precum coruperea unui magistrat sau influenţarea unui martor, eventuala activitate infracţională a avocatului nu poate fi dovedită, acesta beneficiind de o situaţie în mod evident mai favorabilă decât a altor persoane. Crearea unei imunităţi pentru infracţiunile pe care un avocat le-ar putea săvârşi în legătură cu cercetările efectuate într-un dosar nu poate fi justificată de protejarea nici unui principiu fundamental, astfel încât interdicţia ar trebui să vizeze strict convorbirile care se referă la apărarea persoanei reprezentate", afirmă procurorii.
Şi noile condiţii în care se poate dispune interceptarea convorbirilor telefonice de către un judecător sunt, în opinia MP, de natură a îngreuna administrarea probatoriului şi, implicit, a proba infracţiunile complexe. Totodată, noul text restrânge şi posibilitatea de a folosi convorbirile înregistrate în alte cauze, acceptată în prezent pentru dovedirea unor infracţiuni grave, fiind, în schimb, introduse condiţii suplimentare ce trebuie îndeplinite cu privire la noua cauză.
Mai mult, articolul 118 din lege elimină, în opinia procurorilor, posibilitatea de a folosi ca probă înregistrările realizate de părţi sau de alte persoane fără încălcarea legii, până acum legală.
"Prin abrogarea acestei dispoziţii părţilor le este refuzată administrarea unui mijloc de probă obţinut fără încălcarea legii, limitându-se astfel accesul lor efectiv la justiţie, care implică posibilitatea de a prezenta organului judiciar toate probele pe care le consideră utile pentru dovedirea susţinerilor. În acelaşi timp, organele judiciare nu pot avea acces la toate elementele de fapt care pot influenţa stabilirea adevărului, fiind astfel împiedicate să îşi exercite într-o modalitate efectivă atribuţiile constituţionale de înfăptuire a justiţiei şi apărare a ordinii de drept. În acest fel, de exemplu, este eliminată posibilitatea de a utiliza ca mijloace de probă imaginile înregistrate de camerele de supraveghere video din incinta unei bănci pentru a identifica autorii unui jaf armat sau înregistrările realizate de o persoană care oferă mită unui funcţionar", se mai arată în comunicat.
Procurorii critică şi faptul că, potrivit noii legi, nu mai au dreptul de a dispune măsurile preventive de până acum: obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara. Acestea "pot avea un rol important pentru a asigura cu promptitudine buna desfăşurare a procesului penal", în situaţiile în care este necesar ca învinuitul să se afle la dispoziţia organului judiciar dar, totuşi, nu se justifică arestarea acestuia.
"Măsurile preventive menţionate reprezintă o limitare relativ redusă a libertăţii persoanei şi sunt supuse în prezent controlului instanţei, astfel încât trecerea lor exclusiv în competenţa judecătorului, eliminând posibilitatea dispunerii fie şi cu titlu provizoriu de către procuror, nu este justificată de un imperativ social şi implică formalităţi suplimentare de natură a tergiversa urmărirea penală", susţin anchetatorii.
Ministerul Public se declară nemulţumit şi de introducerea jurisdicţiei recursului faţă de încheierile prin care s-a respins o cerere de revocare a arestării sau a unei alte măsuri preventive.
"Totodată, sunt introduse noi motive pentru care se poate formula recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin articolele 184 şi 185. Practica organelor judiciare nu a demonstrat necesitatea unor asemenea modificări, de natură sa determine tergiversări suplimentare în soluţionarea cauzelor, în condiţiile în care tendinţele legislative moderne sunt de a asigura celeritatea procesului penal prin atribuirea unui caracter de cale extraordinară de atac recursului şi limitarea cazurilor în care poate fi exercitat", susţin procurorii.
Ultimul aspect criticat este necesitatea confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, eliminată în 2006 "în scopul întăririi independenţei procurorului"
"Reintroducerea acestei instituţii este de natură să afecteze statutul procurorului, fără nicio justificare evidentă. Totodată, au fost introduse ca elemente obligatorii ale rechizitoriului şi ale hotărârii judecătoreşti tabele în care urmează să fie menţionate în mod distinct probele administrate în favoarea şi în defavoarea inculpatului. Reglementarea este neclară şi introduce o distincţie inedită în dreptul procesual penal, în condiţiile în care probele sunt administrate exclusiv pentru aflarea adevărului, dacă sunt utile pentru soluţionarea cauzei, şi nu în favoarea sau defavoarea unei părţi. Spre exemplu, declaraţia unui martor care a asistat la un eveniment şi care a perceput atât săvârşirea infracţiunii cât şi eventuale elemente care constituie circumstanţe atenuante nu poate fi considerată ca fiind administrată în favoarea sau în defavoarea inculpatului, fiind imposibil de stabilit în care dintre cele două tabele obligatorii ar trebui încadrată", scriu procurorii.
Aceştia arată că obligativitatea includerii unor astfel de tabele "creează percepţia că activitatea judiciară se reduce la un ansamblu de operaţiuni aritmetice sau contabile prin care se va stabili de acum înainte vinovăţia unei persoane, prin punerea într-o simplă ecuaţie a numărului probelor în favoare şi în defavoare".
Răspunzând, indirect, criticilor unor ONG-uri militante pentru drepturile omului, procurorii arată că actuala legislaţie este compatibilă cu normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, pe când normele recent adoptate de Parlament "încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi afectează sistemul de principii fundamentale pe baza căruia funcţionează procesul penal român, prin lipsirea de eficienţă a principiului aflării adevărului şi limitarea nejustificată a dreptului organelor judiciare de a aprecia asupra probelor administrate pentru justa soluţionare a cauzelor".
Poziţia MP este susţinută şi de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), care a anunţat, printr-un comunicat de marţi, că îşi însuşeşte integral observaţiile formulate.
Introdusă prin articolul 119 din lege, aceasta reprezintă, în opinia procurorilor, o încălcare a atribuţiilor constituţionale ale autorităţii judecătoreşti, ai cărei reprezentanţi sunt singurii abilitaţi să stabilească dacă într-o anumită situaţie a fost respectată legea, fără a putea fi cenzuraţi de reprezentanţii unei alte autorităţi.
"Reglementarea unei asemenea probe reprezintă o inovaţie absolută în dreptul procesual penal, care nu are corespondent în dreptul comparat, iar legea nu conţine nicio prevedere de natură să permită identificarea experţilor a căror calificare le permite să stabilească dacă organele judiciare au încălcat legea. Un expert ia astfel locul judecătorului, care îşi vede limitat dreptul de a aprecia asupra probelor în scopul aflării adevărului. Totodată, instituirea obligativităţii unei asemenea expertize solicitate de părţi poate permite tergiversări semnificative şi încălcarea dreptului fundamental al persoanelor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în condiţiile în care expertiza poate fi invocată de către orice parte cu privire la fiecare mijloc de probă iar legea nu prevede nici o limitare a acestui drept", arată procurorii.
Exemplificând, aceştia vorbesc despre o situaţie ce poate apărea într-un dosar complex, în care au fost efectuate zeci de acte de urmărire penală de natură diferită şi s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva a numeroase persoane. "Fiecare învinuit poate solicita, pe rând, expertizarea fiecărui mijloc de probă pentru a stabili dacă a fost administrat în mod legal, iar organul judiciar este obligat să admită toate aceste cereri, ceea ce îl pune practic în imposibilitatea de a finaliza dosarul", se precizează în comunicatul conţinând obiecţiile MP la noua formă a Codului.
"În condiţiile în care practica a demonstrat că în cauzele complexe, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, sunt folosite în mod frecvent tactici de tergiversare a procesului, prin formularea a numeroase cereri şi excepţii cu efect dilatoriu, există un pericol real ca textul introdus de Parlament să ducă la întârzieri care ar putea afecta termenul rezonabil de soluţionare a unui proces penal", conchid procurorii pe această temă.
Un alt aspect criticat de procurori este acela al sancţionării cu nulitatea absolută a oricărei nerespectări a dispoziţiilor procesuale cu ocazia administrării mijloacelor de probă.
În reglementarea actuală, nerespectarea dispoziţiilor procesuale cu ocazia efectuării unui act atrage de regulă nulitatea acestuia doar dacă s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, pe când nulitatea absolută este prevăzută numai cu titlu de excepţie, pentru încălcarea unui număr limitat de dispoziţii care vizează actele procesuale esenţiale.
"În noua reglementare, nulitatea intervine chiar şi atunci când nu s-a adus nicio vătămare, ori una minoră, drepturilor fundamentale ale părţilor, spre exemplu dacă se omite menţionarea orei la care a avut loc o convorbire interceptată în cuprinsul procesului verbal de redare, sau atunci când imposibilitatea de respectare a legii nu este imputabilă organului judiciar, spre exemplu dacă imposibilitatea de înregistrare a şedinţei de judecată este determinată de avarierea mijloacelor tehnice. În acest mod este eliminată competenţa judecătorului de a aprecia dacă într-o situaţie concretă s-a adus o vătămare esenţială drepturilor procesuale ale părţii, care să justifice înlăturarea mijlocului de probă, şi este limitată posibilitatea sa de a stabili situaţia de fapt prin examinarea tuturor elementelor de fapt disponibile, în acest fel afectându-se în mod esenţial principiul aflării adevărului, care guvernează procesul penal", susţin procurorii.
Procurorii sunt nemulţumiţi şi de noul regim al interceptărilor telefonice şi noul sens de folosire al acestora, conform noului Cod. Noua lege elimină competenţa procurorului de a dispune cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor, instituie interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client şi restrânge situaţiile în care poate fi dispusă interceptarea convorbirilor şi comunicaţiilor de către judecător şi în care pot fi folosite înregistrările realizate.
"Posibilitatea de a intercepta convorbirile şi comunicaţiile în baza unei ordonanţe emise cu titlu provizoriu de către procuror în situaţii de urgenţă, şi care este în mod obligatoriu supusă autorizării instanţei în termen de 48 de ore, conform reglementării în vigoare, reprezintă un instrument esenţial pentru desfăşurarea eficientă a urmăririi penale. În condiţiile în care persoanele care săvârşesc infracţiuni utilizează în mod frecvent mijloace sofisticate pentru a împiedica tragerea lor la răspundere penală iar modurile de operare folosite sunt într-o permanentă evoluţie, singura posibilitate pentru organele de urmărire penală de a combate un fenomen infracţional este de a avea la îndemână instrumente care să îi permită o reacţie promptă, adaptată noilor provocări", scriu procurorii, care argumentează cu situaţii din practica judiciară.
Potrivit acestora, au existat "numeroase" cazuri în care informaţiile referitoare la săvârşirea unor infracţiuni grave, precum traficul de droguri sau darea de mită, apar cu puţin timp înainte de consumarea lor, astfel încât este imposibilă îndeplinirea în timp util a tuturor formalităţilor necesare pentru eliberarea autorizaţiei de interceptare a convorbirilor de către judecător.
"Într-un asemenea caz, emiterea autorizaţiei provizorii de către procuror reprezintă un element esenţial pentru probarea activităţii infracţionale, iar obţinerea confirmării ulterioare a judecătorului garantează că nu au fost încălcate drepturile persoanei", susţine Ministerul Public.
În opinia angajaţilor instituţiei, interdicţia interceptării convorbirilor dintre avocat şi client creează o inegalitate de tratament juridic între avocaţi şi persoanele care aparţin unor alte categorii sociale, aflate în situaţii identice. Argumentând, procurorii arată că secretul discuţiilor dintre avocat şi partea pe care o reprezintă sau o asistă este justificat numai în măsura în care urmăreşte garantarea principiului fundamental al dreptului la apărare, însă, în opinia anchetatorilor, nu există nicio raţiune pentru a extinde această protecţie la toate convorbirile pe care le-ar putea avea cele două persoane, inclusiv cele care ar revela participarea avocatului la pregătirea sau comiterea unei infracţiuni.
"Spre exemplu, în situaţia în care o persoană investigată, ale cărei convorbiri sunt interceptate, plănuieşte împreună cu avocatul care o asistă săvârşirea unei infracţiuni pentru a influenţa cercetările, precum coruperea unui magistrat sau influenţarea unui martor, eventuala activitate infracţională a avocatului nu poate fi dovedită, acesta beneficiind de o situaţie în mod evident mai favorabilă decât a altor persoane. Crearea unei imunităţi pentru infracţiunile pe care un avocat le-ar putea săvârşi în legătură cu cercetările efectuate într-un dosar nu poate fi justificată de protejarea nici unui principiu fundamental, astfel încât interdicţia ar trebui să vizeze strict convorbirile care se referă la apărarea persoanei reprezentate", afirmă procurorii.
Şi noile condiţii în care se poate dispune interceptarea convorbirilor telefonice de către un judecător sunt, în opinia MP, de natură a îngreuna administrarea probatoriului şi, implicit, a proba infracţiunile complexe. Totodată, noul text restrânge şi posibilitatea de a folosi convorbirile înregistrate în alte cauze, acceptată în prezent pentru dovedirea unor infracţiuni grave, fiind, în schimb, introduse condiţii suplimentare ce trebuie îndeplinite cu privire la noua cauză.
Mai mult, articolul 118 din lege elimină, în opinia procurorilor, posibilitatea de a folosi ca probă înregistrările realizate de părţi sau de alte persoane fără încălcarea legii, până acum legală.
"Prin abrogarea acestei dispoziţii părţilor le este refuzată administrarea unui mijloc de probă obţinut fără încălcarea legii, limitându-se astfel accesul lor efectiv la justiţie, care implică posibilitatea de a prezenta organului judiciar toate probele pe care le consideră utile pentru dovedirea susţinerilor. În acelaşi timp, organele judiciare nu pot avea acces la toate elementele de fapt care pot influenţa stabilirea adevărului, fiind astfel împiedicate să îşi exercite într-o modalitate efectivă atribuţiile constituţionale de înfăptuire a justiţiei şi apărare a ordinii de drept. În acest fel, de exemplu, este eliminată posibilitatea de a utiliza ca mijloace de probă imaginile înregistrate de camerele de supraveghere video din incinta unei bănci pentru a identifica autorii unui jaf armat sau înregistrările realizate de o persoană care oferă mită unui funcţionar", se mai arată în comunicat.
Procurorii critică şi faptul că, potrivit noii legi, nu mai au dreptul de a dispune măsurile preventive de până acum: obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara. Acestea "pot avea un rol important pentru a asigura cu promptitudine buna desfăşurare a procesului penal", în situaţiile în care este necesar ca învinuitul să se afle la dispoziţia organului judiciar dar, totuşi, nu se justifică arestarea acestuia.
"Măsurile preventive menţionate reprezintă o limitare relativ redusă a libertăţii persoanei şi sunt supuse în prezent controlului instanţei, astfel încât trecerea lor exclusiv în competenţa judecătorului, eliminând posibilitatea dispunerii fie şi cu titlu provizoriu de către procuror, nu este justificată de un imperativ social şi implică formalităţi suplimentare de natură a tergiversa urmărirea penală", susţin anchetatorii.
Ministerul Public se declară nemulţumit şi de introducerea jurisdicţiei recursului faţă de încheierile prin care s-a respins o cerere de revocare a arestării sau a unei alte măsuri preventive.
"Totodată, sunt introduse noi motive pentru care se poate formula recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin articolele 184 şi 185. Practica organelor judiciare nu a demonstrat necesitatea unor asemenea modificări, de natură sa determine tergiversări suplimentare în soluţionarea cauzelor, în condiţiile în care tendinţele legislative moderne sunt de a asigura celeritatea procesului penal prin atribuirea unui caracter de cale extraordinară de atac recursului şi limitarea cazurilor în care poate fi exercitat", susţin procurorii.
Ultimul aspect criticat este necesitatea confirmării rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, eliminată în 2006 "în scopul întăririi independenţei procurorului"
"Reintroducerea acestei instituţii este de natură să afecteze statutul procurorului, fără nicio justificare evidentă. Totodată, au fost introduse ca elemente obligatorii ale rechizitoriului şi ale hotărârii judecătoreşti tabele în care urmează să fie menţionate în mod distinct probele administrate în favoarea şi în defavoarea inculpatului. Reglementarea este neclară şi introduce o distincţie inedită în dreptul procesual penal, în condiţiile în care probele sunt administrate exclusiv pentru aflarea adevărului, dacă sunt utile pentru soluţionarea cauzei, şi nu în favoarea sau defavoarea unei părţi. Spre exemplu, declaraţia unui martor care a asistat la un eveniment şi care a perceput atât săvârşirea infracţiunii cât şi eventuale elemente care constituie circumstanţe atenuante nu poate fi considerată ca fiind administrată în favoarea sau în defavoarea inculpatului, fiind imposibil de stabilit în care dintre cele două tabele obligatorii ar trebui încadrată", scriu procurorii.
Aceştia arată că obligativitatea includerii unor astfel de tabele "creează percepţia că activitatea judiciară se reduce la un ansamblu de operaţiuni aritmetice sau contabile prin care se va stabili de acum înainte vinovăţia unei persoane, prin punerea într-o simplă ecuaţie a numărului probelor în favoare şi în defavoare".
Răspunzând, indirect, criticilor unor ONG-uri militante pentru drepturile omului, procurorii arată că actuala legislaţie este compatibilă cu normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, pe când normele recent adoptate de Parlament "încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi afectează sistemul de principii fundamentale pe baza căruia funcţionează procesul penal român, prin lipsirea de eficienţă a principiului aflării adevărului şi limitarea nejustificată a dreptului organelor judiciare de a aprecia asupra probelor administrate pentru justa soluţionare a cauzelor".
Poziţia MP este susţinută şi de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), care a anunţat, printr-un comunicat de marţi, că îşi însuşeşte integral observaţiile formulate.
O parte din viitor....
„Instanţele pentru minori se limitează la strigarea dosarelor”
Din totalul infracţiunilor înregistrate în primele nouă luni ale anului 2008, 5-6% sunt comise de copii sau adolescenţi care nu au împlinit încă vârsta majoratului. Acestea sunt datele deţinute de Institutul de Prevenire a Criminalităţii. O altă statistică, făcută publică de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor (APC), arată că, la 15 iulie a.c., erau privaţi de libertate 425 de copii. Dintre aceştia, 43,2% se află în cele trei centre de recuperare existente în toată ţara, 27,7% sunt reţinuţi în penitenciarele pentru minori şi tineri, 1,4% sunt internaţi în spitale-penitenciare, în timp ce alţi 27,5% au ajuns în penitenciarele pentru adulţi, deşi standardele europene impun ca ocrotirea să se facă în instituţii speciale. Ministerul Justiţiei caută, în prezent, resurse financiare pentru constituirea unui penitenciar de minori în zona Bucureştilor.
Directorul Institutul de Prevenire a Criminalităţii, Bujor Florescu, a apreciat ieri, în conferinţă de presă, că fenomenul delincvenţei juvenile este în scădere, comparativ cu anii trecuţi. „Fenomenul delincvenţei juvenile intră în sfera inadaptării, a tulburărilor de comportament. Trebuie să reducem violenţa în şcoli, mai ales că mulţi copii au părinţii plecaţi în străinătate”, a spus Florescu, în deschiderea conferinţei naţionale „Justiţia în interesul Copilului”. La rândul său, secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Mariela Neagu, a apreciat: „Când copiii ajung în faţa instanţei, ei sunt victime ale greşelilor unor adulţi”. Minorii ar trebui să aibă prioritate la audieri, conform principiului celerităţii invocat de Legea 272/2004, ceea ce nu prea se întâmplă în România.
Ca sistemul să meargă mai bine, este nevoie ca magistraţii şi procurorii să se specializeze în dreptul copilului, iar audierea minorilor să se facă în camere special amenajate. Conform unui studiu realizat de Consiliul Superior al Magistraturii, două treimi din curţile de apel preferă să judece minorii acuzaţi de diferite infracţiuni prin intermediul instanţelor civile sau penale – în funcţie de caz – şi nu prin intermediul unui complet specializat, instituit la cerere. Motivaţia ţine de specializarea pe care o are fiecare procuror sau magistrat. În prezent, sistemul judiciar din România nu este structurat pe secţii speciale pentru minori, în întreaga ţară funcţionând un singur Tribunal pentru Minori, unde se judecă cazurile grave, de tipul crimelor sau al violurilor – fapte ce fac obiectul unor dosare penale. Preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Sergiu Andon, a apreciat că vina pentru situaţia actuală aparţine corpului legislativ. Această stare se menţine „tocmai pentru că avem instanţe pentru minori care se limitează la strigarea dosarelor”.
Sursa: Gândul
Din totalul infracţiunilor înregistrate în primele nouă luni ale anului 2008, 5-6% sunt comise de copii sau adolescenţi care nu au împlinit încă vârsta majoratului. Acestea sunt datele deţinute de Institutul de Prevenire a Criminalităţii. O altă statistică, făcută publică de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor (APC), arată că, la 15 iulie a.c., erau privaţi de libertate 425 de copii. Dintre aceştia, 43,2% se află în cele trei centre de recuperare existente în toată ţara, 27,7% sunt reţinuţi în penitenciarele pentru minori şi tineri, 1,4% sunt internaţi în spitale-penitenciare, în timp ce alţi 27,5% au ajuns în penitenciarele pentru adulţi, deşi standardele europene impun ca ocrotirea să se facă în instituţii speciale. Ministerul Justiţiei caută, în prezent, resurse financiare pentru constituirea unui penitenciar de minori în zona Bucureştilor.
Directorul Institutul de Prevenire a Criminalităţii, Bujor Florescu, a apreciat ieri, în conferinţă de presă, că fenomenul delincvenţei juvenile este în scădere, comparativ cu anii trecuţi. „Fenomenul delincvenţei juvenile intră în sfera inadaptării, a tulburărilor de comportament. Trebuie să reducem violenţa în şcoli, mai ales că mulţi copii au părinţii plecaţi în străinătate”, a spus Florescu, în deschiderea conferinţei naţionale „Justiţia în interesul Copilului”. La rândul său, secretarul de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Mariela Neagu, a apreciat: „Când copiii ajung în faţa instanţei, ei sunt victime ale greşelilor unor adulţi”. Minorii ar trebui să aibă prioritate la audieri, conform principiului celerităţii invocat de Legea 272/2004, ceea ce nu prea se întâmplă în România.
Ca sistemul să meargă mai bine, este nevoie ca magistraţii şi procurorii să se specializeze în dreptul copilului, iar audierea minorilor să se facă în camere special amenajate. Conform unui studiu realizat de Consiliul Superior al Magistraturii, două treimi din curţile de apel preferă să judece minorii acuzaţi de diferite infracţiuni prin intermediul instanţelor civile sau penale – în funcţie de caz – şi nu prin intermediul unui complet specializat, instituit la cerere. Motivaţia ţine de specializarea pe care o are fiecare procuror sau magistrat. În prezent, sistemul judiciar din România nu este structurat pe secţii speciale pentru minori, în întreaga ţară funcţionând un singur Tribunal pentru Minori, unde se judecă cazurile grave, de tipul crimelor sau al violurilor – fapte ce fac obiectul unor dosare penale. Preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Sergiu Andon, a apreciat că vina pentru situaţia actuală aparţine corpului legislativ. Această stare se menţine „tocmai pentru că avem instanţe pentru minori care se limitează la strigarea dosarelor”.
Sursa: Gândul
marți, 14 octombrie 2008
Sfânta Parascheva
Dar cea mai mare zi de prăznuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră, la care participă închinători de la sate şi oraşe, din toate colţurile ţării. În această zi are loc un adevărat pelerinaj bisericesc naţional, care durează pînă la trei zile. Încă din ajun se scot în faţa Catedralei moaştele Sfintei Parascheva şi timp de două zile şi două nopţi credincioşii stau la rînd pentru închinare.
sâmbătă, 27 septembrie 2008
vineri, 26 septembrie 2008
Veşti proaste
Asociaţia Procurorilor din România se declară dezamăgită de afirmaţiile premierului care a spus că veniturile magistraţilor sunt la un nivel indecent faţă de salariul mediu, arătând că salariile judecătorilor şi procurorilor sunt între 2.600 şi 4.300 de lei.
Asociaţia îşi exprimă dezamăgirea faţă de afirmaţiile premierului Călin Popescu Tăriceanu, care a spus, miercuri, că veniturile judecătorilor şi ale procurorilor se situează la un nivel indecent în raport cu salariul mediu pe economie şi cu scala de salarizare în România şi impune o corecţie obligatorie pe viitor.
"Facem precizarea că, potrivit OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, un judecător sau procuror cu vechime de 2-3 ani are salariul de 2.628 de lei, în timp ce un procuror cu peste trei ani vechime are un salariu de 3.942 de lei, iar un judecător sau procuror de tribunal ajunge la 4.380 de lei, în timp ce personalul de specialitate IT, ca şi ofiţerii de poliţie judiciară, au un salariu minim de 4.337 de lei", potrivit Asociaţiei Procurorilor din România.
În documentul asociaţiei se precizează că magistraţii nu au dreptul să desfăşoare nicio altă activitate în afara celei didactice şi că, din 2004, magistraţii nu au mai beneficiat de nicio majorare salarială, ci li s-a recunoscut dreptul la acordarea unor sporuri, iar când nu le-au primit, aceştia au apelat la instanţe.
În ceea ce priveşte acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 la sută din salariul de bază brut lunar pentru magistraţi şi personal auxiliar de specialitate, asupra căruia s-a pronuţat instanţa supremă, şi a indexării de la care au fost exceptaţi, "acestea nu grevează exclusiv bugetul de stat, întrucât există surse de finanţare constând în venituri din taxe şi timbrul judiciar", a mai precizat Asociaţia Procurorilor din România.
Potrivit Asociaţiei, în cea mai mare parte a ţărilor UE magistraţii au unele dintre cele mai mari salarii din sistemul bugetar.
Joi, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a cerut scuze membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru aprecierile premierului Călin Popescu Tăriceanu şi a explicat atitudinea acestuia în ceea ce priveşte salarizarea magistraţilor, au declarat surse din magistratură.
Pentru acest demers, ministrul Predoiu a cerut ca şedinţa să fie secretă, jurnaliştii părăsind sala de şedinţă a CSM.
Surse din magistratură susţin că ministrul a arătat că nu se pune problema modificării salariilor magistraţilor şi că premierul şi-a mai exprimat punctul de vedere în legătură cu salarizarea acestora, în cadrul unei întrevederi cu membrii CSM din februarie anul acesta.
Asociaţia îşi exprimă dezamăgirea faţă de afirmaţiile premierului Călin Popescu Tăriceanu, care a spus, miercuri, că veniturile judecătorilor şi ale procurorilor se situează la un nivel indecent în raport cu salariul mediu pe economie şi cu scala de salarizare în România şi impune o corecţie obligatorie pe viitor.
"Facem precizarea că, potrivit OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, un judecător sau procuror cu vechime de 2-3 ani are salariul de 2.628 de lei, în timp ce un procuror cu peste trei ani vechime are un salariu de 3.942 de lei, iar un judecător sau procuror de tribunal ajunge la 4.380 de lei, în timp ce personalul de specialitate IT, ca şi ofiţerii de poliţie judiciară, au un salariu minim de 4.337 de lei", potrivit Asociaţiei Procurorilor din România.
În documentul asociaţiei se precizează că magistraţii nu au dreptul să desfăşoare nicio altă activitate în afara celei didactice şi că, din 2004, magistraţii nu au mai beneficiat de nicio majorare salarială, ci li s-a recunoscut dreptul la acordarea unor sporuri, iar când nu le-au primit, aceştia au apelat la instanţe.
În ceea ce priveşte acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 la sută din salariul de bază brut lunar pentru magistraţi şi personal auxiliar de specialitate, asupra căruia s-a pronuţat instanţa supremă, şi a indexării de la care au fost exceptaţi, "acestea nu grevează exclusiv bugetul de stat, întrucât există surse de finanţare constând în venituri din taxe şi timbrul judiciar", a mai precizat Asociaţia Procurorilor din România.
Potrivit Asociaţiei, în cea mai mare parte a ţărilor UE magistraţii au unele dintre cele mai mari salarii din sistemul bugetar.
Joi, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a cerut scuze membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru aprecierile premierului Călin Popescu Tăriceanu şi a explicat atitudinea acestuia în ceea ce priveşte salarizarea magistraţilor, au declarat surse din magistratură.
Pentru acest demers, ministrul Predoiu a cerut ca şedinţa să fie secretă, jurnaliştii părăsind sala de şedinţă a CSM.
Surse din magistratură susţin că ministrul a arătat că nu se pune problema modificării salariilor magistraţilor şi că premierul şi-a mai exprimat punctul de vedere în legătură cu salarizarea acestora, în cadrul unei întrevederi cu membrii CSM din februarie anul acesta.
Sursa: Mediafax
marți, 23 septembrie 2008
Veşti bune
In sedinta de saptamana trecuta in cadrul Guvernului a avut loc o discutie privind rectificarea bugetara si resursele avute la dispozitie pentru suplimentarea fondurilor destinate unor domenii, a anuntat primul-ministru Calin Popescu-Tariceanu. Seful Executivului a precizat ca Ministerul Internelor si Reformei Administrative va primi suplimentar suma de 2.000 de miliarde de lei vechi pentru subventionarea energiei termice produsa in sistem centralizat.
Sume suplimentare vor primi, de asemenea, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru plata pensiilor majorate ale agricultorilor si pentru plata unor prestatii sociale, si Ministerul Justitiei pentru plata drepturilor salariale castigate in instanta de procurori si judecatori.
Totodata, Ministerul Agriculturii va primi in plus fonduri in suma de 6.000 de miliarde de lei vechi pentru plata unor subventii destinate producatorilor agricoli.
Sume suplimentare vor primi, de asemenea, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru plata pensiilor majorate ale agricultorilor si pentru plata unor prestatii sociale, si Ministerul Justitiei pentru plata drepturilor salariale castigate in instanta de procurori si judecatori.
Totodata, Ministerul Agriculturii va primi in plus fonduri in suma de 6.000 de miliarde de lei vechi pentru plata unor subventii destinate producatorilor agricoli.
Aşteptăm lecţiile de canto, tubă şi orgă
Politistii comunitari din Timisoara urmeaza cursuri de balet la Colegiul National de Arta "Ion Vidu"
Dorel Cojan, directorul executiv al Politiei Comunitare Timisoara: "Am gandit acest concept pentru ca e vorba de gratia pe care agentii politiei comunitare trebuie sa si-o insuseasca. Si numai baletul le-o poate oferi. Ei trebuie sa invete din start toate miscarile de coordonare a traficului si sa fie, in acelasi timp, prezente agreabile in trafic."
Sorin Batica, fost balerin la Opera Romana din Timisoara: "Prin anii ’80, cand in Militie au fost angajate primele femei la Rutiera, s-a apelat la balerini, pentru a le invata gratia. Lectiile de balet sunt benefice: agentii rutieri n-au de unde sti miscarea gratioasa; decat sa apara cu miscari robotizate in interesectii, mai bine sa ia lectii de la noi."
Agent Ciprian Lascu: "Cand eram elev am mers cu clasa la spectacole de balet. Niciodata nu mi-am imaginat ca voi lua ore de la un balerin. Sunt foarte incantat ca pot invata. Avem nevoie de aceste lectii pentru ca e un domeniu nou si speram ca vom invata cat mai repede miscarile de dirijare a traficului. Iar cu ajutorul profesorului de balet vom avea si eleganta."
duminică, 7 septembrie 2008
Crezul luptătorului oniric
Nu am visuri, sunt născut în întuneric
Nu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit nimănui
Nu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se nasc în mine
Nu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea in tot ceea ce fac
Nu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum sunt
Nu am nici o vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţele
Nu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mine
Nu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţii
Nu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să pătrundă în interior
Nu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasa
Nu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile mele
Nu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce doresc
Nu am moarte, nu există nici un loc pe care să îl pot numi casă
Dr. Strephon Kaplan Williams
Nu am visuri, sunt născut în întuneric
Nu am probleme, problemele mele le privesc ca fiind personale şi nu le transmit nimănui
Nu am dorinţe trupeşti, trăiesc în mod creator energiile vieţii aşa cum acestea se nasc în mine
Nu am o iubire, îmi exprim grija şi pasiunea in tot ceea ce fac
Nu am inocenţă, iau lucrurile deschis, aşa cum sunt
Nu am nici o vină, nu am trădat pe nimeni înşelându-i speranţele
Nu urăsc, oricine, oriunde şi oricând se poate dezice de mine
Nu cunosc mânia, sunt încontinuu rănit de asperităţile vieţii
Nu cunosc pacea, inima îmi este complet goală pentru a permite întregii vieţi să pătrundă în interior
Nu am un centru, centrul nu se află acolo unde eu îl pot amplasa
Nu am Eu, Eul care sunt eu se regăseşte în toate opţiunile mele
Nu am viaţă, ceea ce primesc nu este ceea ce doresc
Nu am moarte, nu există nici un loc pe care să îl pot numi casă
Dr. Strephon Kaplan Williams
miercuri, 13 august 2008
Din nou China, din nou o păcăleală. De ce nu mă mir ?
Fetita chineza, Lin Miaoke, de 9 ani, care a impresionat cantand "Oda patriei" in timpul aceleiasi ceremonii a facut de fapt playbeck pe o alta voce. Explicatia organizatorilor ne-a lasat cu gura cascata: in numele interesului national, copilul care urma sa apara in scena trebuia sa fie fara "defect in imagine".
La mintea chineză, Andreea Bocelii nu ar trebui să cânte că e orb. Apropo...ştiţi cât de urâţel era Beethoven ?
La mintea chineză, Andreea Bocelii nu ar trebui să cânte că e orb. Apropo...ştiţi cât de urâţel era Beethoven ?
sâmbătă, 9 august 2008
Despre cele ce s-au întâmplat şi se întâmplă
Am asteptat deschiderea jocurilor olimpice. Pentru mine o dezamagire. Grandios dar lipsit de suflet. Sute de chinezi intr-o demonstraţie de forta, o masa care a transmis lumii un lucru clar:
suntem multi si organizati...şi nu avem încă paşapoarte.
Si totul acompaniat de Marsul voluntarilor, imnul national.
Pe de altă parte, potrivit presei britanice, care citează experţi MI-6, anumite imagini TV din timpul festivităţii de deschidere a JO de la Beijing au fost trucate pe ordinatoare de ultimă generaţie.
suntem multi si organizati...şi nu avem încă paşapoarte.
Si totul acompaniat de Marsul voluntarilor, imnul national.
Pe de altă parte, potrivit presei britanice, care citează experţi MI-6, anumite imagini TV din timpul festivităţii de deschidere a JO de la Beijing au fost trucate pe ordinatoare de ultimă generaţie.
Bella Karoly zicea zilele trecute că gimnastele din China au actele de identitate false, că fetele n-ar avea mai mult de 10-11 ani.
Zvonuri, conspiraţii ? O să vedem...
miercuri, 6 august 2008
Sa radem pentru ultima oara cu George Carlin
Am fost in concediu si am aflat abia azi. A murit un geniu al comediei...George Carlin.
Pentru cunoscatori....http://www.youtube.com/watch?v=eyWsFfd9pqE&feature=related
Pentru cunoscatori....http://www.youtube.com/watch?v=eyWsFfd9pqE&feature=related
vineri, 1 august 2008
Si cei care au interceptat convorbirile ?
Justitia din Arabia Saudita nu iarta. Pentru ca a facut sex la telefon, un barbat a primit drept pedepsa 600 de lovituri de bici. In schimb, judecatorii au fost mai "milosi" cu iubita sa. Acesta a primit "doar" 350 de lovituri.
miercuri, 30 iulie 2008
Restituirea dosarului la procuror pentru refacerea actului de sesizare este atacabila cu recurs
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 570 din data de 29 iulie 2008 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXVII (28) din 16 aprilie 2007.
Curtea retine ca desi art. 300 si art. 385 indice 1 din Codul de Procedura Penala nu prevad nimic in acest sens, in continutul art. 332 din Codul de Procedura Penala sunt prevazute cazurile de restituire pentru refacerea urmaririi penale.
Desesizarea este una dintre aceste cazuri iar conform opiniei Curtii restituirea dosarului organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia este asimilata desesizarii.
Ca urmare a sensului vadit de "desesizare" pe care il are solutia de restituire a dosarului, in vederea refacerii actului de desesizare, se impune ca art. 332 trebuie interpretat corelativ cu art. 300. Interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresa a dreptului la recurs potrivit art. 332 alin. 4 trebuie sa isi gaseasca o protectie similara si in situatia reglementata de art.300 alin.2. In consecinta, recursul in interesul legii a fost admis.
Curtea retine ca desi art. 300 si art. 385 indice 1 din Codul de Procedura Penala nu prevad nimic in acest sens, in continutul art. 332 din Codul de Procedura Penala sunt prevazute cazurile de restituire pentru refacerea urmaririi penale.
Desesizarea este una dintre aceste cazuri iar conform opiniei Curtii restituirea dosarului organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii acestuia este asimilata desesizarii.
Ca urmare a sensului vadit de "desesizare" pe care il are solutia de restituire a dosarului, in vederea refacerii actului de desesizare, se impune ca art. 332 trebuie interpretat corelativ cu art. 300. Interesul ocrotit de legiuitor prin prevederea expresa a dreptului la recurs potrivit art. 332 alin. 4 trebuie sa isi gaseasca o protectie similara si in situatia reglementata de art.300 alin.2. In consecinta, recursul in interesul legii a fost admis.
În China a apărut un porc-maimuţă
Locul pe unde a trecut....În România specia asta a trecut de prima generaţie, înfloreşte şi populează cu spor localităţile patriei. Priviţi atent pe stradă şi o să descoperiţi câteva exemplare....
marți, 29 iulie 2008
Situatii identice, solutii diferite
În urma discuţiilor purtate la nivelul conducerii parchetului unde îmi desfăşor activitatea, am fost informat că nu se va proceda la evaluarea activităţii mele profesionale.
La data de 28 mai 2008, am solicitat să mi se comunice în scris motivele acestui refuz, cerere înregistrată cu nr. 998/VI-1/2008, dar rămasă fără răspuns.
La data de 29 mai 2008 însă, conducerea parchetului a solicitat, prin adresa 998/VI-1/2008, un punct de vedere Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare „CSM”).
Acte normative aplicabile
La data de 28 mai 2008, am solicitat să mi se comunice în scris motivele acestui refuz, cerere înregistrată cu nr. 998/VI-1/2008, dar rămasă fără răspuns.
La data de 29 mai 2008 însă, conducerea parchetului a solicitat, prin adresa 998/VI-1/2008, un punct de vedere Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare „CSM”).
Acte normative aplicabile
La data de 29 noiembrie 2007 este publicat în Monitorul Oficial al României nr. 814, Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor (hotărârea Plenului CSM nr. 676, în continuare „Regulamentul”), ulterior modificat prin hotărârea nr. 79 din 24 ianuarie 2008.
Regulamentul arată în art. 29 alin. 1 că „ prima evaluare a magistraţilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie, iar următoarele evaluări se fac la fiecare 3 ani, de regulă în luna februarie a anului următor ”, reluând prevederile art. 39 din legea 303/2004, cu adăugarea despre care vom face vorbire mai jos.
Prin hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008 (publicată la 3 martie 2008), s-a hotărât că „prima evaluare a activităţii profesionale a magistraţilor desfăşurată potrivit dispoziţiilor Regulamentului …676/2007, se va desfăşura începând cu 1 martie 2008. ”
Aceeaşi dispoziţie este reluată şi în hotărârea nr. 190 din 6 martie 2008 a Plenului CSM (publicată la 24 martie 2008), hotărâre prin care sunt atestaţi membrii comisiilor de evaluare ca evaluatori (a se vedea Anexa B 6 punctul 3 – comisia de la nivelul acestui parchet ).
La data de 10 aprilie 2008, Plenul CSM emite hotărârea nr. 345 (publicată la 21 aprilie 2008), care pornind de la un caz particular, vine cu o precizare ce nu făcea obiectul cererii nr. 1/7718/1154/5 martie 2008 şi adaugă că „ nu este posibilă efectuarea în cursul anului 2008 a primei evaluări pentru magistraţii care nu au împlinit 2 ani de la numirea în funcţie la momentul declanşării actualei proceduri de evaluare”
În întâmpinarea măsurilor luate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a hotărârilor CSM, doresc să fac următoarele precizări:
1. Prevederile art. 29 alin. 1 din Regulament, constituie o adăugare la lege, ceea ce nu e posibil în sistemul respectării principiului ierarhiei actelor normative.
Cu alte cuvinte legea 303/2004 nu specifică nici o perioadă pentru desfăşurarea procesului de evaluare, ci arată clar că aceasta se face la 2 ani de la numirea în funcţie.
Chiar dacă am admite regula „lunii februarie a anului următor”, în cazul meu următoarea evaluare s-ar face în anul 2009, adică atunci când aş împlini 3 ani de la numire, astfel încât termenul prevăzut de art. 39 alin. 2 din legea 303/2004 ar fi inaplicabil ceea ce ar constitui o flagrantă încălcare a drepturilor mele;
2. Cu privire la „momentul declanşării procedurii de evaluare”, consider că acesta nu are un temei legal. Pentru continuarea raţionamentului juridic, putem admite că acesta este cel arătat în hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008 şi anume 1 martie 2008 (deci nu luna februarie). În continuare, observăm că prin hotărârea nr. 345 din 10 aprilie 2008, CSM arată că „termenul de 2 ani … se calculează de la data numirii în funcţia de judecător sau procuror, prin decret al preşedintelui României ”(ceea ce arată şi legea 303/2004)
În ceea mă priveşte, decretul de numire este datat 2 martie 2006, iar hotărârea Plenului CSM nr. 78 din 24 ianuarie 2008, care stabileşte „momentul declanşării procedurii de evaluare” este publicată la 3 martie 2008, zi din care îmi este opozabilă şi în care împlinisem 2 ani de la numire;
3. Un alt argument în susţinerea celui arătat la punctul anterior, îl constituie data la care au fost atestaţi evaluatorii prin hotărârea nr. 190 din 6 martie 2008 a Plenului CSM (publicată la 24 martie 2008), în sensul că aceasta este ulterioară atât împlinirii celor 2 ani cât şi „momentului declanşării procedurii de evaluare”
4.Nu în ultimul rând, menţionez că din discuţiile avute cu alţi colegi numiţi prin decret de către preşedintele României la 2 martie 2008, a reieşit că aceştia sunt evaluaţi profesional (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea).
duminică, 20 iulie 2008
Recursuri in interesul legii-penal
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 537 din data de 16 iulie 2008 au fost publicate o serie de recursuri in interesul legii cu privire la mai multe aspecte de Drept Penal.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectiile Unite, prin Decizia nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 a admis recursul in interesul legii referitor la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de Procedura Penala care prevede ca "in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea in cauza pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii de 5 ani sau mai mare" in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278 indice 1 din acelasi cod, acest articol facand referire la actele procurorului de netrimitere in judecata si de posibilitatea de a formula plangere impotriva acestor acte.
Desi s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, a fost apreciata ca fiind corecta practica instantelor care considera ca nu este obligatorie asistenta juridica pentru petenti sau intimati, aceasta obligativitate existand doar in cursul judecatii. Asistenta juridica este obligatorie numai in cazul in care persoana vizata are calitatea de invinuit sau inculpat, or in cazul plangerilor formulate in temeiul art. 278 indice 1 intimatii nu au o asemenea calitate, o atare plangere nu atrage judecata propriu-zisa a cauzei.
Un alt aspect analizat de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost durata maxima a arestarii preventive ce poate fi dispusa in cazul reluarii urmaririi penale dupa restituirea cauzei la procuror. Si in aceasta situatie instantele nu au o practica unitara, unele prelungind durata arestarii preventive si peste maximul prevazut de lege de 180 de zile.
In Decizia nr. LXV (65) din 15 octombrie 2007 s-a motivat ca restituirea cauzei la procuror nu constituie o cauza de intrerupere si reluare a termenului de 180 de zile. Normele de drept intern sunt conforme cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect si ca urmare chiar daca reluarea urmaririi penale are caracter de exceptie aceasta nu inseamna ca ar reprezenta o faza procesuala autonoma, ci constituie doar o etapa specifica in cadrul fazei de urmarire penala.
Curtea s-a mai pronuntat si in ceea ce priveste intelesul sintagmei "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane" continuta in dispozitiile OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Din diversitatea de solutii care reiese din practica instantelor, Curtea prin Decizia nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 s-a oprit la solutia conform careia aceasta sintagma se refera la vatamarile care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu o durata mai mare de 10 zile precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 din Codul Penal. S-a avut in vedere bineinteles Codul Penal, care este legea generala in materie si care reglemeanteaza intelesul aceste sintagme.
Ultima Decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 admite recursul in interesul legii referitor la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate numai in raport cu situatia existenta in momentul introducerii cererii pe cand altele si-au exprimat optiunea in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate cu privire la indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor in momentul judecarii acesteia de catre instanta de fond.
A doua practica a fost agreata de Curte in Decizia nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007, ea considerand ca in masura in care condamnatul indeplineste conditiile cerute de lege, in cursul judecarii pe fond a cererii sale, va trebui sa fie considerat ca are vocatie la liberare conditionata, cererea sa neputand fi respinsa ca prematur introdusa.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, in Sectiile Unite, prin Decizia nr. LXIV (64) din 15 octombrie 2007 a admis recursul in interesul legii referitor la aplicabilitatea dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de Procedura Penala care prevede ca "in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea in cauza pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii de 5 ani sau mai mare" in cauzele care au ca obiect plangerile formulate in conditiile art. 278 indice 1 din acelasi cod, acest articol facand referire la actele procurorului de netrimitere in judecata si de posibilitatea de a formula plangere impotriva acestor acte.
Desi s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, a fost apreciata ca fiind corecta practica instantelor care considera ca nu este obligatorie asistenta juridica pentru petenti sau intimati, aceasta obligativitate existand doar in cursul judecatii. Asistenta juridica este obligatorie numai in cazul in care persoana vizata are calitatea de invinuit sau inculpat, or in cazul plangerilor formulate in temeiul art. 278 indice 1 intimatii nu au o asemenea calitate, o atare plangere nu atrage judecata propriu-zisa a cauzei.
Un alt aspect analizat de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost durata maxima a arestarii preventive ce poate fi dispusa in cazul reluarii urmaririi penale dupa restituirea cauzei la procuror. Si in aceasta situatie instantele nu au o practica unitara, unele prelungind durata arestarii preventive si peste maximul prevazut de lege de 180 de zile.
In Decizia nr. LXV (65) din 15 octombrie 2007 s-a motivat ca restituirea cauzei la procuror nu constituie o cauza de intrerupere si reluare a termenului de 180 de zile. Normele de drept intern sunt conforme cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect si ca urmare chiar daca reluarea urmaririi penale are caracter de exceptie aceasta nu inseamna ca ar reprezenta o faza procesuala autonoma, ci constituie doar o etapa specifica in cadrul fazei de urmarire penala.
Curtea s-a mai pronuntat si in ceea ce priveste intelesul sintagmei "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane" continuta in dispozitiile OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice. Din diversitatea de solutii care reiese din practica instantelor, Curtea prin Decizia nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007 s-a oprit la solutia conform careia aceasta sintagma se refera la vatamarile care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale cu o durata mai mare de 10 zile precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 din Codul Penal. S-a avut in vedere bineinteles Codul Penal, care este legea generala in materie si care reglemeanteaza intelesul aceste sintagme.
Ultima Decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie publicata in Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 admite recursul in interesul legii referitor la stabilirea momentului indeplinirii cumulative a tuturor conditiilor prevazute de lege pentru admiterea cererii de liberare conditionata. Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate numai in raport cu situatia existenta in momentul introducerii cererii pe cand altele si-au exprimat optiunea in sensul ca cererile de liberare conditionata pot fi examinate cu privire la indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor in momentul judecarii acesteia de catre instanta de fond.
A doua practica a fost agreata de Curte in Decizia nr. LXVII (67) din 15 octombrie 2007, ea considerand ca in masura in care condamnatul indeplineste conditiile cerute de lege, in cursul judecarii pe fond a cererii sale, va trebui sa fie considerat ca are vocatie la liberare conditionata, cererea sa neputand fi respinsa ca prematur introdusa.
luni, 7 iulie 2008
Legi de oameni facute....
Nu oricine schimba un bec in Australia.
In Anglia nu ai voie sa mori in parlament.
In Liban poti sa faci sex cu un animal...dar sa fie femela.
Sa nu mesteci guma in Singapore ! E ilegal...
Voi reveni cu amanunte......
In Anglia nu ai voie sa mori in parlament.
In Liban poti sa faci sex cu un animal...dar sa fie femela.
Sa nu mesteci guma in Singapore ! E ilegal...
Voi reveni cu amanunte......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
